Dincolo de dosare, oameni

In ultimii ani, cei care se ocupa cu asistenta sociala au fost mai mereu confundati cu tot felul de circari pe funia intereselor politice intinsa peste haul de legislatie sociala din Romania. Cine dintre noi a stat insa sa analizeze volumul de munca din diferitele directii judetene ori locale de asistenta sociala, din serviciile specializate, din unitatile specializate, se va uimi cat pot, vorba cronicarului, putinii buni impreuna. Pentru ca exista oameni, a caror pozitie nu tine de mecanismele politice de investire intr-o functie sau alta, care muncesc pe rupte, intervin in conditiile deloc usoare ale crizei sociale care macina Romania din momentul in care si-a liberalizat interventiile sociale, care au investit omeneste si supraomeneste in favoarea unor categorii de oameni alungati din centrul societatii spre periferie. Pentru acestia, carora doar le insiram in lege si prin televiziuni drepturile, cineva chiar trebuie sa munceasca, trebuie sa treaca din stadiul declarativ al intentiei la intruparea acesteia in programe si servicii sociale la standarde europene.
     Asistentii sociali, indiferent de locul din care ne reprezinta in tragedia multora dintre contemporani, ar merita sa fie mai des pomeniti si mult, mult mai respectati. Numai cand constatam lipsa lor de pe piata serviciilor sau dintr-un segment al prestatiilor sociale ne iritam si ne intrebam unde sunt sau „unde este Statul“. Ei bine, daca am sti sa ni-i crestem, sa-i respectam si sa-i ajutam in ceea ce au de facut poate ca si ei si noi ne-am vedea mai des si mult mai incarcati de simpatie.
     Nu. Romania nu este suma ghiseelor unde ne iritam cotidian. Ea este alcatuita din oameni ca tine si ca mine, ca noi, cu limitele si familiile si rastignirile de rigoare la care viata ne supune. Oameni care accepta sa fie in linia intai  a acordarii ajutorului pentru cei carora, alte segmente din social, le-a anulat demult orice credit sufletesc. In spitale sau centre pentru ingrijiri paleative, in centre pentru mame si copii ori in cele de tratare a dependentei de alcool si droguri, in azile pentru cei fara de casa ori in cele ale persoanelor violentate, in servicii ori directii de coordonare ale acestora exista un soi de oameni care mai presus de sine iubesc a face ceva pentru aproapele lor. Pe bani modici, fara ifose si aplauze sociale. Cu credinta in Dumnezeu, cu frica de a nu cauza mai multa suferinta, cu dragoste. Macar o data in an, sa stam alaturi, fie si numai cu rugaciunea, de ei, de asistentii sociali.