Clujul subteran

Legende contemporane

Catacombele Clujului ascund multe legende fascinante

Fiecare clujean a auzit despre legendele retelelor subterane din oras. Se spune ca un tunel ar lega Biserica Sfintul Mihail de Cetatuie, trecind pe sub Somesul Mic. Altul ar porni de la aceeasi biserica si ar duce pina la cetatea de la Floresti. Mai mult, toate bisericile vechi ar avea cripte la subsol, in vreme ce pasaje secrete ar uni cladiri importante ale orasului sau chiar locuinte. Scolarii de la Liceul de Muzica stiu o trapa aflata chiar linga Consiliul Profesoral, care ar cobori intr-o cripta si de acolo s-ar putea ajunge pe sub pamint pina sus, la Cetatuie. Cei de la „Cosbuc“ se aduna uneori intr-un hau inconjurat de ziduri chiar sub terenul de sport. Un alt tunel trece pe sub intersectia de la Melody, legind odinioara un hotel de farmacia in care si astazi pot fi vazute ca exponate de muzeu leacuri ca „praf de mumie“ sau elixire ale dragostei. In locatia unde functioneaza Diesel Club s-ar fi gasit in secolul XIX o statuie a lui Priap, zeitate antica a fecunditatii, asociat cu practicile orgiastice ale aristocratiei antice, nu departe, zic circotasii, de specificul clubbing-ului de astazi. Un cercetator care ar fi studiat in anii ’60 subteranele Clujului ar fi fost recrutat apoi in rindul Securitatii. Unele subsoluri, cum e cel de la Palatului Copiilor, ar fi ascuns groaznice torturi si crime ale comunistilor impotriva unor detinuti politici. In Music Pub ar fi fost pe vremuri o crama de vinuri si o morga. Fostul local Flash ar fi gazduit petreceri ale unor autoritati ale regimului comunist in timpul vizitelor de la Cluj. In ’89 se vorbea de tunelurile Securitatii. Un cuib de securisti s-ar fi adapostit atunci la subsolul hotelului Continental, unde s-ar fi gasit in acele zile o cutie cu valuta.

Cimitir in Music Pub

Cele mai cunoscute subsoluri clujene sint astazi cele care adapostesc localuri, apreciate de boemi, artisti, clubberi si cautate de cei care ne viziteaza orasul. Despre cei care se simt atrasi sa isi petreaca timpul in asemenea locuri se spune ca simt de fapt nevoia unor schimbari majore in viata lor, ca de fapt este o trecere in celalalt tarim, pomenit adesea in povesti, pentru a gasi acolo secrete, putere si comori. Fostul Music Pub, local subteran cu mese insirate de-a lungul unui coridor lung, vestit pentru muzica buna, carnavalurile, artistii si populara piine cu untura si cu ceapa, a intrat in atentia specialistilor nu demult, in timpul renovarilor, cind, in zona barului de linga biliard, s-au gasit niste schelete. Pivnitele din acea zona nu au facut parte din orasul vechi, asigura istoricul Tudor Salagean, de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei (MNIT), care estimeaza respectivele cladiri la o vechime de cel mult doua secole. „Acolo a fost un cimitir, probabil manastire sau spital. Erau morminte fara inventar, deci fie de oameni sarmani, fie de calugari sau calugarite, iar cind au construit cladirea le-au lasat acolo sau le-au reingropat“, precizeaza acesta. In Zvon Pub, aflat in zona cu cele mai vechi cladiri de acest tip, se afla cel mai adinc astfel de subsol, Dieselul se poate lauda cu unul din cele mai frumoase ancadramente, iar deasupra firmei de la clubul Autograf se afla un splendid blazon nobiliar.

Tunel pentru contrabanda, in Janis Pub

In Janis Pub, chiar in spatele scenei, se intinde un tunel de citiva metri, de-a lungul caruia cei din local insira uneori candele aprinse. „Nu s-au facut cercetari acolo, insa acest gen de tunele era folosit in secolele XVI-XVIII la contrabanda. Erau case de mestesugari si negustori si in acea vreme functionau reglementari destul de stricte, ce-i facea sa isi doseasca marfurile pentru care nu doreau sa plateasca impozite. De pilda, era o lege locala care interzicea importul si consumul de vin strain in oras, pina nu se epuiza cel produs pe plan local. Se pare ca acesta era deosebit de prost, asa ca cine voia vin bun trebuia sa il ascunda“, explica istoricul. Potrivit acestuia, orasul medieval detinea pivnite vaste pe sub aceste locuinte, iar trecerile secrete dintre ele „puteau servi si la refugierea unor persoane amenintate sau urmarite“. „Un astfel de pasaj de trecere, cu inaltimea de 1 metru si o lungime totala de 3-4 metri, a fost descoperit in urma cu putini ani, cu ocazia cercetarilor arheologice efectuate in subsolul casei in care s-a nascut principele Stefan Bocskai (azi Universitatea „Sapientia“). Este posibil ca pasajul existent in subsolul cladirii de pe str. Eroilor nr. 5 (locatia Janis Pub) sa aiba un caracter similar“, mai precizeaza Salagean. Legendele au intrat si in atentia lumii universitare clujene, la mijlocul anilor ’60, dupa cum adauga acesta. „Istoricul Stefan Pascu vorbea despre tunele in ultimii sai ani si a initiat o campanie de sondaje arheologice in diferite puncte ale orasului, in cautarea legendarelor sale tunele. Aceste cercetari nu au condus insa la nici un rezultat“, afirma istoricul. „Este interesant de semnalat doar faptul ca, invariabil, centrul de plecare al acestor retele imaginare de tunele este plasat in vechea biserica gotica din centrul orasului, care a ramas pina astazi adevaratul centru simbolic al Clujului“, tine sa precizeze Tudor Salagean.

„Aberatie tehnica“

Alte puncte de vedere exclud insa posibilitatea existentei faimoaselor tuneluri. Totul ar fi pornit de la faptul ca in evul mediu mai toate casele aveau pivnite adinci si incapatoare, in care se intra direct din strada ca sa usureze descarcarea diferitelor marfuri depozitate acolo. „Stapinirea ce a venit dupa aceasta epoca, mai exact austriecii, a hotarit sa elimine toate gaurile si piedicile din trotuare, pentru fluidizarea circulatiei. Au fost zidite si intrarile in pivnite, si coloanele de la fatade. Exista multe case la care nu te-ai gindi ca ar fi avut vreodata asa ceva, de asta cind e descoperita vreo asemenea intrare cu chenar de piatra lumea ramine cu impresia ca acolo ar fi un tunel“, pune lucrurile la punct arhitectul Virgil Pop, membru al Comisiei monumentelor istorice din Cluj. Nu exista casa veche in Cluj care sa nu aiba un asemenea subsol. Foarte putine mai pastreaza coloane din acea vreme, distruse in acelasi elan al ordinii si bunei circulatii pe trotuare. Unul din cele mai vaste subsoluri s-ar fi aflat la sediul unde functioneaza si astazi Parohia Romano-Catolica si in care se depozitau marfurile strinse din zeciuiala datorata de localnici bisericii. Intre clubul Diesel si fostul Flash ar fi un coridor de trecere. „Sub gangurile carosabile nu se facea subsol, ca sa nu se prabuseasca acolo carutele, ci doar coridoare inguste“. Intr-un alt subsol a fost inchisoarea orasului, unde se mai pastreaza inscriptii scrijelite de fosti detinuti. Pop a mai enumerat ca „subsoluri superbe“ cel de la Melody, de la Palatul Banffy, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cladirea BNR, cel din Piata Unirii nr. 2 sau cel al casei baroce, unde functioneaza Speed. „Tunelurile sint o aberatie tehnica. Nici macar nu ar fi utile. Tine de natura umana sa se bucure de lucruri neobisnuite, cred ca jumatate de planeta crede in extraterestri...“, este convins arhitectul. Nu exclude posibilitatea ca aceste spatii sa fie exploatate turistic, ca in alte orase medievale ale lumii. „La noi insa lumea e doritoare de circiumi, asta are o eficienta economica fantastica“, puncteaza acesta.

Adaposturi antiaeriene

Subsolurile vaste au mai avut si rol de refugiu in anii ’40, cind, la fel ca toata tara, Clujul se pregatea de razboi. Pivnitele medievale erau de departe cel mai bun spatiu de amenajare a adaporturilor antiaeriene, drept pentru care autoritatile au demarat lucrarile in puncte vitale ale orasului. „Exista planuri realizate de arhitecti pentru adaposturi aflate la subsolul actualului Colegiu Academic al Universitatii «Babes-Bolyai», la cladirea in care atunci era Banca de Credit, pe strada Iuliu Maniu nr. 29 (fosta proprietate a ISCT), la Casa Uniunii Muncitorilor Grafici din Cluj, pe Memorandumului nr. 23, la Sora, pe strada Tudor Vladimirescu, la Casa Invatatorului“, precizeaza istoricul Vasile Lechintan, referent la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Cluj. Bombardamentele americanilor si apoi ale nemtilor aflati in retragere au afectat si Clujul, mai ales in zona garii. Nici Lechintan nu este de acord cu legendarele tunele. „In jurul orasului erau ziduri de aparare, inconjurate de santuri adinci cu apa. Acestea trebuiau sa fie foarte adinci, exista in arhive acte in care oamenii se plingeau ca s-a rupt podul. Oricum, nu exista acte care sa pomeneasca de tunele“, afirma acesta.

Mostenire in curs de distrugere

„Inainte de bombardamente oamenii au fost sfatuiti sa isi faca tunele pina la pivnitele vecine, ca sa se poate refugia in caz de explozii in pivnitele lor. Dupa declararea pacii, majoritatea au renuntat la acestea, nu mai parea util ca altii sa aiba acces la gospodaria ta“, aduce o alta ipoteza dr. Adrian Andrei Rusu, de la Institutul de Arheologie si Istoria Artei. Pivnitele sint cele mai vechi relicve ale urbanisticii orasului, mai ales ca mai exista putine elemente ale trecutului renascentist si gotic al orasului. „Necazul e ca niciodata un for stiintific, academic sau administrativ nu s-a mobilizat pentru cartarea acestor pivnite“, puncteaza acesta. „Este o mostenire pretioasa care se distruge de la o zi la alta“, adauga Rusu. O mare dezamagire a fost pentru acesta distrugerea spatiului din fosta cladire a Bancii Dacia Felix, „o pivnita absolut superba, cu decoruri cu insemne zodiacale, una din cele mai frumoase pivnite renascentiste clujene“. Totodata, Rusu se declara fascinat de fintinile adapostite in pivnite, despre care are in lucru chiar un volum, intitulat „Clujul din fintina“. „Existau case care aveau si doua-trei fintini. Am sapat in patru locuri si in trei am gasit asa ceva, amenajate normal, cu ghizduri de piatra si mortar, insa toate avind ceva formidabil. Cea mai veche era de lemn si facea parte dintr-o casa de asemenea de lemn“, dezvaluie specialistul. Solutia propusa de acesta pentru valorificarea acestor spatii ar fi alcatuirea unor harti pe care sa fie marcate, impreuna cu tot ce inseamna Clujul medieval, „atita cit a mai ramas din el“. „Am vizitat foarte multe locuri din strainatate unde pivnitele erau foarte gustate ca obiective turistice. Nu au fost insa folosite ca la noi, preponderent la circiumi. Am vazut in subsoluri magazine foarte sic si chiar banci“, relateaza Rusu. „Orice lucru care nu e cunoscut gidila fantezia. Starea in care se afla aceste pivnite este insa rezultatul unei ignorante: clujenii nu isi cunosc orasul si nimeni nu se preocupa sa il faca cunoscut“, conchide specialistul.