Cartea deschisa a Imparatiei - Incheierea

In Rugaciunea Amvonului este intercalata si cea rostita in taina la vremea antifonului al doilea pentru cei ce iubesc frumusetea (materiala si duhovniceasca) a casei lui Dumnezeu, adica a acestui locas de inchinare, cu extraordinara cerere ca Domnul sa-i preamreasca cu dumnezeiasca Sa putere, chiar daca ei nu au dorit aceasta preamarire, nu au asteptat-o, nu au pretins-o si nici n’ar fi dispusi s’o accepte daca li s’ar propune. In categoria acestora nu intra doar ctitorii, sprijinitorii si ostenitorii, ci si toti cei ce au contribuit la frumusetea acestei slujbe prin gurile lor pline de lauda lui Dumnezeu.
     Vreau sa lamuresc inca un lucru. In ambele rugaciuni (a Amvonului si cea urmatoare, tainica) unul si acelasi cuvânt original este folosit in doua din intelesurile lui diferite. Plinatatea Bisericii (se poate spune si deplinatatea) se refera la intregul Ei, la numarul total de credinciosi pe care Ea ii cuprinde si pentru care Il rugam pe Dumnezeu sa-i pazeasca de apostazie. In cel de al doilea caz, Plinirea legii si a proorocilor inseamna ca Iisus Hristos este intruchiparea (realizarea concreta) a tot ceea ce legea lui Moise si profetii Vechiului Testament au spus prin cuvânt in binevestirile lor mesianice. Lui, Celui intrupat omeneste din Sfânta Fecioara Maria si intrupat acum euharistic in Sfintele Taine, Lui Ii cerem sa ne umple inimile de bucurie si veselie.
     Daca prima ectenie a inceput: In pace, Domnului sa ne rugam, acum, la sfârsit, pacea este ceruta pentru lumea lui Dumnezeu, adica pentru intreaga omenire, si pentru tot poporul Sau, acesta fiind, prin Iisus Hristos, elita spirituala a lumii.
     Mai departe,
     Preotul, din fata usilor imparatesti: Domnului sa ne rugam.
     Poporul: Doamne, miluieste.
     Preotul, facând semnul binecuvântarii: Binecuvântarea Domnului sa fie peste voi toti, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor.
     Poporul: Amin.
     Preotul: Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, nadejdea noastra, slava Tie.
     Poporul: Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Doamne, miluiete; Doamne, miluieste; Doamne, miluieste; Parinte, binecuvinteaza.
     Preotul: Cel ce a inviat din morti, Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu, pentru rugaciunile preacuratei Sale Maici, cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, cu ocrotirile cerestilor netrupesti Puteri, pentru rugaciunile sfintilor, slavitilor si intru-tot-laudatilor Apostoli, cu ale Sfântului (Patronul bisericii), cu ale celui intru sfinti Parintelui nostru Ioan Gura de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, a carui Sfânta Liturghie am savârsit-o astazi, cu ale Sfântului (din calendar) caruia ii savârsim astazi pomenirea, cu ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana, si pentru ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mântuiasca pe noi ca un bun si de oameni iubitor.
     Poporul: Amin.
     Preotul: Pentru rugaciunile sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi.
     Poporul: Amin.
     Finalul Sfintei Liturghii e scurt si se desfasoara sub semnul jubilatiei duhovnicesti a unor pelerini care, insotindu-L pe Iisus Hristos, au ajuns la capatul procesiunii.
     Prin preot si prin prinoasele de pâine si vin ne-am intâlnit cu El in firida proscomidiei, unde am inteles ca si in viata Sa ascunsa, de pâna la botez, ca si mai târziu, El nu a facut altceva decât sa Se pregateasca pentru jertfa.
I-am binecuvântat Imparatia, cu sentimentul ca facem parte din ea.
Impreuna cu ingerii I-am intâmpinat Intrarea in orizontul asteptarii.
     L-am slavit, cu recunostinta, pentru lumina Cuvântului.
     I-am cântat Intrarea triumfala in suferinta si jertfa, in moarte si inviere.
L-am marturisit ca pe Unul din Sfânta Treime, precum si Biserica, Botezul, Invierea cea de obste si viata viitoare a Imparatiei Cerurilor.
     Am retrait, in amintire, istoria mântuirii noastre.
     Am fost martori si participanti, prin multumire, la Taina Prefacerii.
     Am rostit impreuna Rugaciunea pe care de la El, Domnul, am invatat-o.
     Ne-am impartasit cu Trupul si Sângele Sau, facându-ne partasi ai vietii de veci.
     Sfintenie, multumire, bucurie, veselie, iata darurile pe care le-am primit in casa lui Dumnezeu, iata starea de spirit cu care ne intoarcem la casele noastre, impreuna cu certitudinea ca suntem purtatorii launtrici ai Imparatiei Cerurilor.