monitorulcj.ro Menu

?Bartolomeu Anania, s-a mutat la Domnul

 S-a nascut la 18 martie 1921, in familia credinciosilor ortodocsi Vasile si Ana Anania, in comuna Glavile, jud. Vilcea. La botez a primit numele „Valeriu”. A urmat scoala primara in localitatea natala, Seminarul „Central” din Bucuresti (1933-1941), cu bacalaureat la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucuresti in anul 1943. In anul 1942 s-a calugarit la Manastirea Antim din Bucuresti cu numele „Bartolomeu”, fiind apoi hirotonit ierodiacon. Incepe Facultatea de Teologie la Bucuresti si, din cauza vitregiei vremurilor, o continua la Cluj si la Sibiu, unde-si va lua licenta in 1948. Va urma Facultatea de Medicina si Conservatorul de Muzica din Cluj, intre 1944-1946, pe care nu le va finaliza din cauza prigoanei sistemului comunist. In luna iunie 1946, pe cind era student la Cluj si presedinte al Centrului Studentesc „Petru Maior”, a condus greva studenteasca antirevizionista si anticomunista, dupa care a urmat un lung sir de arestari si expulzari. A ajuns la Manastirea Polovragi, apoi la Baia de Aries si, in 1947, staret la Manastirea Toplita. Patriarhul Justinian il numeste intendent la Palatul Patriarhal (1948-1949), Inspector Patriarhal pentru invatamintul bisericesc (1949-1950), asistent la Catedra de Istorie Bisericeasca Universala de la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti (1950-1951), decan al Centrului de Indrumare Misionara si Sociala a Clerului la Curtea de Arges (1951-1952). Sub regimul comunist a fost intemnitat sase ani (1958-1964). Intre anii 1965-1976 a indeplinit mai multe functii in cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Romane din America si Canada. In anul 1967 a fost hirotonit ieromonah, acordindu-i-se, din partea Sfintului Sinod din Bucuresti, rangul de arhimandrit. A tinut conferinte la Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu, a facut parte din mai multe delegatii ale Bisericii Ortodoxe Romane peste hotare: Egipt, Etiopia si India (1969). Reintors in tara, a fost Directorul Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane (1976-1982). In anul 1982 s-a retras la Manastirea Varatic, unde, pe linga opera monumentala literara alcatuita de-a lungul vietii, a inceput sa lucreze la diortosirea traducerii in limba romana a Sfintei Scripturi. Lucrarea aceasta o va continua si in calitate de ierarh. In ziua de 21 ianuarie 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului, iar pe 7 februarie 1993 a fost hirotonit si instalat de catre Patriarhul Teoctist in Catedrala Arhiepiscopala din Cluj-Napoca. Pe 25 Martie 2006, la Sarbatoarea Bunei Vestiri, este intronizat ca primul mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, mitropolie infiintata la 4 noiembrie 2005. Isi va incheia cuvintarea atunci cu fraza: „Traiesc si eu bucuria zilei de astazi, iar bucuria mea nu este altceva decit cintecul unei lebede care, inainte de a merge printre trestii sa se culce, este de pe acum incredintata ca un lung sir de aripi albe vor luneca in urma ei, gata de zbor, sub cerul istoriei Transilvaniei.” A fost membru titular al Uniunii Scriitorilor, membru al Academiei Romane, Doctor Honoris Causa al Universitatilor: Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, „Iuliu Hatiegan” din Cluj, „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. A fost distins cu o sumedenie de diplome, medalii si premii. Acum, cind acest mare barbat al credintei, culturii si spiritualitatii romanesti se muta in eternitate, nu sintem in stare sa subliniem indeajuns complexa lui personalitate de teolog, dramaturg, poet, scriitor, traducator, orator de seama si, mai ales, de ierarh energic si categoric. In administratia bisericeasca ne cerea sa fim „cu frica de Dumnezeu, cu obiectivitate si cu transparenta”. Cind Mitropolitul Bartolomeu implinea optzeci de ani am scris un cuvint si l-am intitulat: „Om trimis de Dumnezeu”. Acum, cind se muta la Domnul, m-am intrebat: ce-as putea scrie? Mai ales stiind faptul ca Inaltpreasfintia Sa a fost un om al condeiului prin excelenta. Si m-am gindit sa plec de la numele pe care l-a purtat.Numele de mirean era Valeriu, nume latin, care vine de la verbul valere. Tradus in romana ar insemna „a fi puternic, a fi sanatos”. Numele de calugar este Bartolomeu, adica fiul lui Tolmay, nume patronimic al apostolului numit si Natanael. In romaneste Natanael se traduce „darul lui Dumnezeu”. Cred ca, in mod providential, numele pe care l-a purtat Mitropolitul Bartolomeu spune cite ceva despre puternica-i personalitate. De aceea ma voi opri, pornind de la nume, la citeva din virtutile Inaltpreasfintiei Sale. Pe parcursul vietii, asa cum ii spune numele, Mitropolitul Bartolomeu a fost un om puternic. Cine l-a cunoscut sau i-a citit memoriile realizeaza ca a putut trece prin toate necazurile, fiindca a fost un barbat puternic. In timpul grevei studentilor din Cluj, carora le-a fost lider, sau mai tirziu, in temnitele comuniste, a dat dovada de mult curaj. Dar nu numai atunci, ci si acum cind, de douazeci de ani, societatea romaneasca se chinuie sa se reabiliteze; in multe imprejurari a fost nevoie de fermitate, iar Vladica Bartolomeu a avut-o. Chiar si-n cazurile cind opiniile ii erau singulare, si le-a aparat cu tenacitate. Ne dam bine seama, apoi, ca-n lupta pentru recuperarea pozitiei pe care Biserica o merita in societatea romaneasca, vocea Mitropolitul Bartolomeu a fost una auzita. Chiar daca nu intotdeauna „ascultata”, dar totusi „auzita”, pentru ca era sonora. Nu zadarnic l-au poreclit unii „leul Ardealului”. De aceea putem considera, tot cum ii spune numele, ca este „darul lui Dumnezeu”. Ceea ce multi n-am cutezat sa spunem, a spus dinsul. Cind Filip l-a dus pe Bartolomeu – Natanael la Hristos, Domnul a spus un lucru mare: „Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug” (Ioan 1,47). Noi oamenii sintem tentati sa ne ascundem cu viclenie slabiciunile. Mitropolitul Bartolomeu n-a facut acest lucru. Tot din memoriile sale vedem cu cita sinceritate si-a recunoscut scaderile si slabiciunile. De aceea, il putem numi, ca si pe patronul sau, un „om fara viclesug”. In lupta pentru mai bine, de multe ori a ramas singur, fie ca cei din jur nu se puteau ridica la inaltimea lui, fie ca le era frica. Iar in ceea ce priveste binele pentru neamul nostru, el sta - dupa parerea Mitropolitului Bartolomeu - in „unitatea morala, de credinta, de limba, de constiinta patriotica si de teritoriu national”.Sintem convinsi ca acum, cind se muta in eternitate, poate spune ca Sfintul Apostol Pavel: „Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savirsit, credinta am pazit. De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui”. Iar, in tristul grai transilvanean, ii cintam: „Vesnica lui pomenire, Sus in cer, la nemurire, Unde somnu-i dulce, lin, Odihneasca-n veci!Amin.”† A N D R E I, Arhiepiscopul Alba Iuliei

comments powered by Disqus