monitorulcj.ro Menu

Sa ne iubim vrajmasii...

    Cinci verseteAstazi, rânduiala Bisericii noastre a îngaduit si ne-a propus aplecarea catre cinci din aceste versete (Lc 6, 31-36), versete care ar trebui sa mistuie în noi ura, dusmania, neiubirea. Ele tin de începutul acestei Predici a Mântuitorului de pe Munte, în care se face referire, în special, la iubirea fata de vrajmasi: „Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi; binecuvântati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri“ (v. 27-28).      Dintotdeauna, acest „iubiti pe vrajmasii vostri“ (Lc 6, 27) este pricina de sminteala. Ce valuri a înaltat spusa aceasta în inimile înghetate si ce fiori de gheata a strecurat în inimile aprinse de ura! Câte suflete nu se vor fi mântuit si numai pentru ca au identificat între valorile adevarate ca vrajmasia ucide!... Pentru ca au aflat ca din ura nu se poate naste decât fiul urii, diavolul.    Doua pildeSi pentru a ne pune la inima mai cu responsabilitate aceasta învatatura, Mântuitorul o însoteste de doua pilde: „Celui ce te loveste peste obraz, întoarce i si pe celalalt; pe cel celui ce-ti ia haina, da-i si camasa“ (v 29).      Porunca iubirii aproapelui era clar exprimata în Lege, atunci când se spune: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti“ (Lev 19, 18). La aceasta porunca, în mare cinste la iudei, Mântuitorul adauga, întregeste, împlineste, de fapt, adevaratul sens, din Dumnezeu, al acestui imperativ: „Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc pe voi; binecuvântati pe cei ce va blestema, rugati-va pentru cei ce va fac necazuri“ (v. 27-28).     De multe ori în viata e valabila spusa ca „faci bine si dai de rau“. Si pentru aceea ca binele pe care l-ai încercat face nu-L are pe Hristos ca fundament, sau pentru ca te-ai apucat sa faci bine într-o atmosfera de ura. Domnul ne cere sa ne iubim vrajmasii. Si ne cere aceasta printr-o porunca. Dupa ce ne arata cât de insuficienta e iubirea manifestata numai spre cei apropiati ai nostri, El continua: „Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu împrumut, fara sa nadajduiti nimic în schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preaînalt, ca El este bun cu cei nemultumitori si rai. Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv“ (Lc 6, 35-36; Mt 5, 44-45). Modelul de iubire este Dumnezeu  Însusi, Tatal Ceresc al tuturor, Care „este bun cu cei nemultumitori si rai“ si, mai presus de toate, este „milostiv“.     Iubirea de vrajmasiÎntotdeauna, Sfintii, Biserica a stralucit si biruit prin împlinirea acestei porunci. Raportarea lor la aceasta porunca a Mântuitorului a sfarâmat inimi împietrite de ura si neiubire. Biserica noastra e plina de marturiile unor astfel de biruinte.      În fond, nu are prea mare importanta sa cautam sa ne aflam vrajmasii. Uneori, o spuneau înteleptii de demult, alteori chiar Sfintii Parinti, omul are un dusman de temut - pe el însusi. Cu noi ar trebui sa fim în vrajmasie, când cadem în pacat, în ura de cei de lânga noi. Cu noi suntem în lupta, cu limitele scazute ale iubirii noastre.     Lipsiti de harul dumnezeiesc, nu putem iubi pe vrajmasi. Numai Duhul Sfânt e Cel Care ne învata iubirea adevarata, cea dumnezeiasca. Iubind pe vrajmasi, dobândesti si pacea în sufletul tau. Nu suntem cu adevarat crestini câta vreme nu am ajuns la masura poruncii de a ne iubi vrajmasii. Numai împlinind aceasta porunca, numai punând în lucrare harul dumnezeiesc si darurile primite de la Dumnezeu, în viata ta, te ridici la chemarea poruncitoare a lui Hristos, aceea de a te regasi între cei pe care îi primeste El în plinatatea Împaratiei Sale, acolo unde dorim sa ne învredniceasca sa ne întâlnim cu totii, pe totdeauna. Amin.

comments powered by Disqus