monitorulcj.ro Menu

Biserica, locas de sfintire

    Spatiu sfânt si sfintitorCredinciosul a avut întotdeauna certitudinea ca intrarea lui în biserica, lasând afara „toata grija cea lumeasca”, este o intrare într-un spatiu sfânt si sfintitor, unde cerul coboara pe pamânt, iar cei de pe pamânt cânta slava lui Dumnezeu împreuna cu îngerii din cer.    De la intrare spre altarÎntre lucrarile sfintitoare ale Bisericii si partile locasului de cult exista o legatura strânsa. Locul din interiorul biserici, unde se administreaza Sf. Taine, este rânduit în functie de gradul de initiere al primitorilor, care pot fi candidati la botez, credinciosi ai Bisericii sau candidati la preotie. Astfel, o data cu strabaterea spatiului de la intrare spre altar, prin lucrarile sfintitoare ale Bisericii, noi ne apropiem treptat de cele mai marete Taine ale lui Hristos.    SemnificatiiIntrarea în incinta bisericii ne ofera deja „altceva”, deosebit de tot ce este lumesc. Urcarea scarilor spre usa bisericii exprima urcusul spiritual, adica drumul spre înaltimile duhovnicesti pe care îl urmeaza crestinul. Trecerea prin pronaos, prima parte a locasului de închinare si locul unde se savârsesc primele Taine, Botezul si Mirungerea, prin care devenim crestini, exprima pregatirea credinciosului pentru a ajunge în centrul bisericii, în naos si a se numara între madularele vii ale Trupului tainic al Domnului, Sfânta Biserica. În naos, membrii Bisericii primesc alte Sf. Taine: Taina Cununiei, a Marturisirii si a Maslului. Totul este astfel îndreptat spre sfântul altar, spre jertfelnic.    AltarulAltarul este locul în care se concentreaza sfintenia locasului si asupra caruia Dumnezeu are ochii Sai deschisi ziua si noaptea (cf. III Regi 8, 29). De aici, în cadrul Sf. Liturghii, Fiul Iui Dumnezeu va înalta spre Tatal, pe altarul cel mai presus de ceruri, ofranda credinciosilor, darurile lor de jertfa. Astfel, altarul devine muntele cel sfânt al Sionului, cu centrul sau cosmic, Sfânta Masa, care Îl închipuie pe Mântuitorul Hristos. De aceea, în momentul punerii mâinilor arhiereului la hirotonie, candidatul îsi lipeste fruntea sa de Sfânta Masa, ca de Hristos.     Pe Sfânta Masa se afla în permanenta, în chivot (macheta de biserica), Sf. Euharistie, adica Trupul si Sângele Mântuitorului Hristos, pastrata pentru împartasirea în orice vreme a celor bolnavi. Prezenta euharistica a lui Hristos pe masa altarului o transforma pe aceasta în mormântul biruit de lumina Învierii.     Din fata sfântului altar, din usile împaratesti, si numai de aici, se împartaseste credinciosilor flamânzi si însetati dupa Domnul Sf. Euharistie, care îi sfinteste si îi face „purtatori de Hristos”. În intimitatea sfântului altar, în fata si împrejurul Sf. Mese, se administreaza celor alesi si anume pregatiti Taina Preotiei, a slujirii celor sfinte, prin hirotonia sau sfintirea în cele trei trepte ierarhice: episcop, preot si diacon.    IconostasulÎntre naos si altar se afla iconostasul, acea tâmpla de lemn sau zid pe care sunt asezate, dupa o rânduiala stabilita, diferite icoane. Cele patru icoane mari a Mântuitorului, a Maicii Domnului, a hramului si a unui sfânt cu mare popularitate, asezate între usile sfântului altar, sunt numite icoane împaratesti. În registrul al doilea sunt asezate icoanele praznicelor mari, împaratesti, în al treilea cele ale Sf. Apostoli, iar în al patrulea (daca exista) cele ale Sf. Prooroci. Deasupra iconostasului se afla icoana rastignirii, crucea cu chipul Mântuitorului, Maica Domnului si Sf. Ioan Evanghelistul de o parte si de alta.     Iconostasul nu este un obstacol care sa-i separe pe credinciosi de masa sfântului altar, de cele sfinte. Din contra, icoanele rânduite pe iconostas unesc pe credinciosi cu Hristos si cu persoanele sfinte zugravite pe ele. Icoana este locul unei prezente harice, a unei puteri divine care face legatura între noi si sfântul zugravit. Icoana este o „fereastra spre cer”.     Legat direct de sfântul altar, prin iconostas, naosul, nava cea mare a bisericii, poate fi considerat un altar în devenire.

comments powered by Disqus