monitorulcj.ro Menu

Lectia lui Nicodim

    A-L ascultaParte din convorbirea de taina a Mantuitorului cu Nicodim, In 3, 13-17, cuvintele acestei Evanghelii ne descopera cat de atent este Dumnezeu la toate cutele sufletului uman. Nicodim, om ales in cunoasterea Scripturii, vorbeste cu Hristos in adanca smerenie, in soapta diafana a bucuriei de-a sta de vorba cu El. Nu-I vorbeste despre realizari personale, nu-I prezinta cariera sa de intelectual, nu-L sufoca in declaratii de supusenie, nu-L ispiteste cu intrebari stupide. Nicodim, intelept, Il asculta pe Hristos. Dandu-ne lectia deplina: a vorbi cu Dumnezeu inseamna a-L asculta.     Cuvinte la incoltitDesigur ca lucrul nu-i usor, intr-o lume plina vorba, de vorbarie si vorbareti. De-atata zgomot cat fac profetii falsi, susurul Duhului Sfant, Care tine lumea, se pierde. Dumnezeu Isi ramane  fidel, tacut partener de lucrare omului, purtand cu Sine smerenia ca haina de lucrare. Bunul simt, ca dar al Cerului, se descopera a fi, cel putin in cazul lui Nicodim, punctul comun de la care se construieste teologia. Din contextul acestei convorbiri duhovnicesti vor ramane fundamentale cuvintele despre „nasterea de sus” (In 3, 3-6), despre importanta mantuirii si disponibilitatea lui Dumnezeu de a ierta (In 3, 17-18), despre darurile intruparii lui Hristos (In 3, 19), lucruri de finete teologica pe care Domnul Iisus le va descrie astfel, la vedere, Apostolilor Sai, abia dupa ce acestia au crescut sub ochii Sai. Biruit de smerenia intelectuala a lui Nicodim, Domnul Hristos ii descopera Taine. Vizibil emotionat, acesta ia cu sine cuvintele Domnului, asezandu-le in rasadul inimii, la incoltit.    Om intr-o mare de oameniDomnul nu S-a inselat. Investitia intelectuala pe care a facut-o in Nicodim rodeste cand putini se mai asteptau. Hristos mort, parasit pe culmea plina de noroi a Golgotei. Dintre toti care se stransesera in jurul Domnului, fara indoiala bucurandu-L, ucenicul acesta de taina, dimpreuna cu Iosif, „cel cu bun chip”, ies la lumina cand totul parea cufundat intru intuneric. O lumina nascuta din intimitatea unui astfel de moment, ca acela pe care ni-l prezinta Evanghelia zilei de Duminica, mai de pret decat toate minunile traite? Asa se pare. Pentru ca iata, la vremea de incercare a rastignirii Domnului, ceea ce ramane nu este decat ceea ce a picurat dulceata cuvantului divin in inima unuia care stia sa asculte. Toti L-au parasit, doar el, Nicodim, Ii iese in intampinare. Cand totul pare pierdut, Nicodim salveaza onoarea omenitatii, purtanduse ca un om intr-o mare de oameni care se comporta ca animalele de prada. Din ascultare s-a nascut credinta, din credinta nadejdea, din nadejde dragostea. Aceasta este taina Evangheliei acesteia, cu Nicodim. Ceea ce se naste in sufletul omului din ascultare de Dumnezeu e mult mai de pret decat tot ce se naste din vanzoleala de gesturi stereotipe pe care, grabiti, le savarsim fara a mai cunoaste si intelege o iota din continut.     Din adancimea smerenieiN-avem a ne minti ca suntem ai lui Hristos doar pentru ca vorbim despre Dumnezeu. Daca El ne-a vorbit si nu L-am ascultat suntem mai de plans, mult mai de plans decat toti aceia pe care-i socotim pagani. Iar daca nu ascultam ce ne vorbeste El, despre care Dumnezeu vorbim? Unul pe care ni-l inchipuim mereu dator sa ne asculte toate rugamintile noastre, despre care credem ca sunt rugaciuni, si fata de care n-avem decat datorii ieftine. Nu. La Dumnezeu nu aceasta este masura bucuriei de-a-L vesti! Ea nu se naste din frisoanele noastre pline de ifosele cunoasterii, ci din adancimea smereniei de a fi ales ca sa primesti aceasta. Din inaltul de lumina al darului pe care Hristos il da sufletului curat si de impreuna lucrarea cu Dumnezeu. Din soapta plina de adevar care l-a transformat pe Nicodim din intelectual al Scripturii in traitor al dramei Golgotei, fericit solutionata in strafundul de biruitoare ibavire pe care coborarea la iad a Domnului a adus-o peste firea umana, atat de neatenta la soapta harului care susurase ibavirea.     Adevaruri de credintaAceasta este lectia lui Nicodim. Ca sa treci din litera in Duh trebuie sa treci de la rostirea cu emfaza la trairea adevarurilor de credinta. Pana in buza deznadajduitore a Golgotei, din care se naste mereu nadejdea Invierii.

comments powered by Disqus