monitorulcj.ro Menu

Unde cautam fericirea?

Tinerii, adolescenti în clasa a VIII-a si apoi în liceu, faceau planuri marete. Vorbeau despre viitorul lor. Visau cu voce tare si sper ca si astazi fac la fel. Unii visau la o cariera stralucita, de ofiteri în armata, de medic sau inginer inventator, altii îti doreau foarte mult sa aiba o familie frumoasa, o viata traita în armonie cu sotul sau sotia si cu multi copii.      La 15-18 ani, dupa ce ai citit Jules Verne, Ciresarii, Misterele Parisului, Contele de Monte Cristo, Robinson Crusoe, dar si Crima si pedeapsa, Potopul, Razboi si pace, totul este posibil. Dupa ce ai mai vazut si Zorro, Nemuritorii, Omul paianjen, Stefan cel Mare, simti ca toata lumea este a ta, ca totul si toate se pot realiza, numai sa vrei.      Dar anii trec... ca norii grei pe sesuri. Copilaria si adolescenta ramân undeva în urma. Tânarul se strecoara în viata, încercând sa-si gaseasca un loc. Nu e pregatit sa fie dezamagit. Trebuie, totusi, sa se caleasca si trebuie sa se aseze corect în existenta. Dumnezeu a îngaduit astfel multora dintre noi si suferinta, pedagogic, pentru a nu ne îndeparta de El. Caci, bogati sau saraci, mai sus sau mai jos pe scara valorica a societatii, trebuie sa ramânem cu Dumnezeu.      Societatea de astazi, mai mult decât cea de altadata, promoveaza ideea ca a fi realizat înseamna sa ai bani, sa ai putere, sa ai o casa frumoasa si o masina buna, sa fii casatorit cu cineva bine etc. Modelele sociale sunt cei care „au reusit în viata“: starurile de cinema, oamenii cu afaceri prospere, politicienii care calatoresc mult si apar frecvent pe ecranele de televiziune, sportivii talentati. Persoane din aceste categorii, dar si din altele, mediatizate intens, se cuibaresc în subconstientul copilului si al tânarului si al oricarui om, devenind modele pentru viata pe care o au înainte.      Noi stim însa ca omul, fiinta creata dupa chipul lui Dumnezeu Cel Sfânt, gaseste în sfintenie sensul ultim si deplin al existentei sale. Citând unul din titlurile lucrarilor lui Nichifor Crainic – „Sfintenia (este) împlinirea umanului“, întelegem ca nici averea, nici puterea, nici renumele într-un domeniu sau altul nu împlinesc fiinta umana. Dorul omului dupa Dumnezeu nu va fi alinat cu nimic din lumea aceasta. Oricine nu se uneste cu Dumnezeu, nu dobândeste Duhul Sfânt este un om (ratat) care a ratat tinta, a esuat. A esuat în ce priveste atingerea scopului vietii sale.     Misionarul si cântaretulSe spune ca un misionar care traise în India timp de mai multi ani si un cântaret celebru, ce statuse acolo doar câteva zile, se întorceau acasa, în Statele Unite, la bordul aceleiasi nave. Dupa vreo doua saptamâni de voiaj pe mare, se apropiau de portul din New York. Pe tarm era multime de oameni care asteptau, se vede, pe cineva. Pentru o clipa, misionarul a crezut ca-l asteptau pe el. Muncise mult în Orient, construise biserici, întemeiase centre misionare si era oarecum cunoscut în anumite cercuri. Dar nu! Când au acostat, a înteles ca multimea aceea de oameni erau cu totii admiratorii cântaretului. Pe el, în schimb, nu avea nici cine sa-l ajute la descarcatul bagajelor.     – Doamne, nu pot întelege, a murmurat misionarul nostru. Eu am dedicat Indiei patruzeci si doi de ani din viata mea, în vreme ce el a stat acolo abia câteva zile, si iata ca aici sunt mii de persoane venite sa-i ureze bun sosit acasa, în timp ce pentru mine nu a venit nimeni.     Domnul îi raspunse însa:     – Fiul meu, tu înca nu ai ajuns acasa.

comments powered by Disqus