monitorulcj.ro Menu

Maria Traila Imre, o viata dedicata dansului

In paralel cu scoala, Maria Traila mai dansa si la Opera Romana ca invitat, in roluri de creatieMaria Traila a vazut cu ochii ei inaugurarea Operei Maghiare din Cluj in 1948 si a Scolii de Coregrafie citiva ani mai tirziu. E inca aici, plina de viata si caldura si bucuroasa oricind sa povesteasca despre baletul clujean de altadata.     Maria Traila Imre are 88 de ani, dar nu isi arata nici pe departe virsta. Este profesoara de balet care a pus bazele scolii de dans clujene alaturi de Octavian Stroia si altii, dar, dintre toti, numai ea a mai ramas in viata. A fost prima balerina a Operei Maghiare din Cluj si a aparut in opere celebre precum „Fintina din Bahcisarai“, „Macul Rosu“ sau „Esmeralda“, reusind de fiecare data sa-si impresioneze publicul prin pasiunea cu care dansa.    O viata tumultuoasa, ca un balet de RavelNascuta in anul 1922, Maria Traila isi aminteste cu drag de anii copilariei petrecuti la Beclean.      „Tata era sef de gara, iar mie imi placea foarte mult sa dansez inca de mica. Asa ca, cel mai des dansam pe peronul garii din Beclean, cind se opreau trenurile in statie, fiindca atunci aveam public. Parintii ma certau, dar nu aveau cum sa ma dezvete de acest obicei“, spune rizind profesoara. Apoi, tatal sau a fost mutat cu serviciul la Cluj, iar ea a urmat Liceul Reformat din Cluj-Napoca, dar lua ore de la balerinii de la Opera Romana si nu ezita sa danseze la nici o festivitate de sfirsit de an. A terminat scoala in 1940, dupa care, o data cu cedarea Ardealului, a plecat la Budapesta la Academia de Balet Troyanoff. „Am urmat patru ani cursurile la aceasta scoala, iar in paralel lucram la opereta pentru a-mi plati studiile. Maestrul Troyanoff era un rus refugiat, care facea parte din Baletul Tarului, era foarte exigent, iar ca sa lucrezi cu el era nevoie de foarte multa munca“, explica profesoara. Apoi, dupa patru ani a fost nevoita sa paraseasca Budapesta si sa se intoarca in Romania. „Dupa asediul Budapestei din 1944 am indurat o foamete groaznica pina au venit rudele mele si m-au adus inapoi in tara. Imi era atit de foame, incit atunci cind am ajuns in tara, la Oradea, am intrat in prima cofetarie si am mincat prajituri pina mi s-a facut rau“, povesteste ea.      Nasterea scolii clujene de coregrafie Octavian Stroia (al doilea din stinga), in vizita la Maria Traila (in mijloc)In 1948, cind a fost infiintata Opera Maghiara din Cluj, Maria Traila a dat concurs pentru un post de solista, pe care l-a luat din prima. „Eram angajata Operei Maghiare, dar colaboram foarte bine si cu Opera Romana. Aveam spectacole impreuna, balerinii nostri mai dansau si la ei si viceversa. Era o relatie deosebita intre cele doua institutii in acea perioada“, isi aminteste profesoara.      Maria Traila a ramas la Opera Maghiara din Cluj pina la pensionare, care atunci – pentru dansatori – se facea la virsta de 40 de ani. A continuat, totusi, sa lucreze cu jumatate de norma la Scoala de Coregrafie din Cluj, care de-abia se infiinta. „Am fost inca de la inceput alaturi de scoala clujeana de dans, iar Octavian Stroia mi-a fost un prieten foarte apropiat“, rememoreaza Maria Traila Imre.     Despre fondatorul scolii clujene de dans, ea povesteste ca era „un mare dansator de folclor, un om dintr-o bucata, dar foarte pasionat. Este foarte adevarat ca el este principalul intemeietor al scolii clujene de dans pentru ca s-a preocupat foarte mult de organizarea acestei institutii. Din pacate, dintre cei care am creat aceasta scoala, si ma refer aici la Octavian Stroia, Jana Popovici, Larisa Sorban, Szaboray Zoltan, Dombi Imre si Raul Sorban, am ramas doar eu“, spune cu tristete cea mai virstnica profesoara a scolii clujene de dans.    Concurenta acerba la scoala de dansMaria Traila * Balerina la Opera Maghiara si profesoara la Scoala de Balet din Cluj: "Cred ca, daca m-as mai naste inca o data, tot asta as face. Am fost trup si suflet pentru balet si n-am simtit niciodata ca am obosit. De fapt, cred ca asta inseamna sa faci ceva din dragoste si pasiune."„Chiar cind am dat drumul scolii de dans de la Cluj aveam o singura clasa formata doar din 8-9 elevi. Apoi, ne-am extins, am primit o cladire pe strada Motilor, iar mai tirziu si la franciscani“, povesteste profesoara de balet.      Despre operatiunea de recrutare a tinerelor talente, Maria Traila isi aminteste cu mare drag: „Primavara mergeam cu microbuzul scolii prin tara sa depistam copii talentati. Ii evaluam pe fiecare, apoi, in toamna, cei care fusesera selectati dadeau un examen de admitere, iar daca erau acceptati veneau la noi la scoala, de la virsta de 9 ani. Dupa patru ani de studiu se dadea din nou un examen foarte drastic si numai cei mai buni ramineau sa faca si liceul tot la noi“.      Concurenta la scoala de balet clujeana era foarte mare in acea perioada, in primul rind pentru ca statul suporta cam toate cheltuielile elevilor, iar dintre cei care terminau, majoritatea se angajau la Opera.      „Salariul de atunci nu era foarte mare, dar iti ajungea sa te imbraci, sa mananci si sa traiesti cit de cit decent. Acum salariile sint foarte mici si din balet nu se mai poate trai, poate si din cauza ca nici spectacole nu mai sint ca altadata. Eu imi amintesc foarte clar ca aveam zilnic cite un spectacol, fie de balet, fie de opereta, nu ca acum, unul pe luna, asta in cel mai bun caz“, a explicat profesoara.     Despre respect si recunostintaDespre elevii ei, Maria Traila vorbeste cu mare drag si spune ca foarte multi dintre ei inca o cauta. „Am fost o profesoara foarte severa, fiindca mi-am dorit ca elevii mei sa fie mult mai buni decit am fost eu. Totusi, se pare ca ei au apreciat acest lucru si primesc foarte des scrisori de multumire pentru ceea ce i-am invatat si chiar si pentru faptul ca am fost severa cu ei, iar acest lucru ma face sa ma simt foarte bine. Am avut ambitia ca elevele mele, pe linga expresivitate, sa aiba si tehnica, fiindca eu, cind m-am apucat de balet la Budapesta, deja aveam 18 ani si au fost lucruri pe care nu le-am mai putut recupera“, explica Maria Traila.      Dintre elevii pe care profesoara i-a pregatit o parte s-au angajat la Operele din tara, iar o alta parte au plecat in strainatate, unde si-au deschis scoli de balet.      „Au fost alte generatii atunci, extrem de talentati, dar era si altfel de public decit cel din ziua de azi. Totul s-a schimbat, asa ca trebuie sa acceptam lucrurile asa cum sint“, spune profesoara.     Profesorul Hatieganu, un mare iubitor de artaMaria Traila evoca, de asemenea, publicul din acea perioada „Erau spectacole foarte dese, iar salile erau mereu pline si publicul foarte entuziast stia sa ne stimuleze. Cind dansai pe scena simteai ca esti cineva important, desi dupa ce cortina cadea nu erai decit un simplu anonim. Mi-a placut aceasta viata si de aceea m-am dedicat trup si suflet baletului. M-am casatorit tirziu tocmai pentru ca stiam ca nu voi putea imparti baletul cu viata de familie“, povesteste ea.      Dintre fanii inflacarati ai balerinei din acea vreme se numarau multi medici clujeni faimosi, precum prof. Valeriu Bologa, dr. Gicu Ionescu si chiar Iuliu Hatieganu, caruia Maria Traila i-a pastrat o amintire frumoasa. „Profesorul Hatieganu era un mare iubitor de arta si nu rata nici un spectacol. Ne-am inteles foarte bine, a fost un om extraordinar”, rememoreaza profesoara.      Despre balerinii din ziua de azi Maria Traila spune ca „sint foarte scolastici si le lipseste partea artistica. Cind ii vezi dansind nu simti ca traiesc acel rol, iar pentru mine asta a fost esentialul“.    Ultimul dansMaria Traila vorbeste cu mare placere de momentul in care a dansat pentru ultima data pe scena. „Era un spectacol de aniversare a 25 de ani de la infiintarea Operei Maghiare, pe 9 decembrie 1973, si, fiind de la inceputul Operei Maghiare, atunci am primit si eu un rol in spectacol. A fost foarte impresionant“.      Din anul 1978, profesoara s-a retras din lumea dansului fiinca nu mai putea face fata si familiei, si scolii. „Au fost foarte multe generatii de dansatori care au trecut prin mina mea, multi dintre ei nici nu mai traiesc“, spune cu regret profesoara.

comments powered by Disqus