monitorulcj.ro Menu

Gustul comun al durerii

Multa vreme am gandit ca in Romania post-decembrista vidul de putere si autoritate politica, precum si doza marita de libertate, distribuita cu gratuitate in toate cotloanele vietii sociale, sunt „onorate“ de toti acesti monstri care rod la trupul – si-asa slabit – al societatii romanesti. Somaj, divortialitate, prostitutie, drog, maltratare si neglijare a copiilor, decadere in formarea scolara, singuratate si izolationism, pauperizare, dificultate in relatiile parinti-copii si copii-parinti si cate altele.     „Boom-ul“ informational – cu televiziune si Internet, intretesute tot mai des in cultura tinerilor – l-am socotit si-l socotesc inca una din loviturile de lance in razboiul acesta intre normalitate si anormalitate in Hristos.     A trebuit ca sa-i aud pe italieni si germani, pe austrieci si francezi vorbindu-mi despre problemele lor, ca sa-nteleg ca nu saracia ne face sa traim drame, sau oricum nu acea saracie pentru care facem greve – aceea salariala. Sa-nteleg ca nu contextul de trai il face pe taranul roman sa scada-n cele ale moralei si invatatului. Ca nu-i musai problema romaneasca divortialitatea crescanda si ca femeia occidentala-si plange chiar mai amarnic neputinta de-a-si tine familia intreaga decat cea romana.Ca nu-i neaparata nevoie ca un oras sa fie sarac sau o tara sa fie saraca, pentru ca somajul sa existe, sa nasca bulversari sociale majore. Sa nasca drogati sau alcoolici. Sa nasca, uneori, disperarea ce naste (moare, de fapt) sinucigasi...     Sigur ca dramele, durerile acestea sunt comune, cum comuna ne este natura umana cu toate cresterile si descresterile sale. Sigur ca a fi somer pe strazile Parisului sau Padovei italiene nu este tot una cu a fi saracit de somaj in vreo comuna din cine stie ce colt al Romaniei. Dar umilinta e comuna. Foamea e aproape identica. Privirile indiferente sunt aceleasi ca si uneori neputinta celorlalti de a intelege cele prin care tu, somer, divortat(a), abandonat(a) de parinti sau de copii e aceeasi.     Nepurtand cu tine crucea dramei tale nu poti intelege nimic din durerile si din putinele tale reusite. Ceea ce deosebeste drama ta de roman de a celuilalt este aceea ca solutionarea cazului tau nu vine neaparat de la oameni. Sau nu numai de la ei. Ci trebuie sa ai si credinta si nadejdea ca Dumnezeu poate interveni in favoarea ta. Intr-un sistem social in care unii circula pe sosele cu masini care costa cat doua-trei blocuri in Romania sau in care casa unui singur star de moment al vietii mondene din ziua aceea ar acoperi, prin vanzare, foamea celor din Ghana, sau a celor din Rwanda, sistemul de asistenta sociala, oricat de bine ar parea pus la punct, are in el o doza de minciuna. Aproape oripilanta.     Sigur ca nu altfel stau la noi lucrurile, doar ca saracia tarii este echilibrata. In esenta, chiar daca asta nu satura stomacul, de imaginea lui Hristos ce-Si pleaca ochii ingrijorati catre toti.     Intr-o lume „facatoare“ de bani diavolul pare solid si gata sa-si jertfeasca din tezaur, pentru a crea imaginea confortului. Hristos il surprinde, El, Dumnezeul Intrupat, stiind ca omul nu traieste numai cu paine. Dar atragandu-ne atentia ca traieste si cu ea, cea de toate zilele.

comments powered by Disqus