monitorulcj.ro Menu

Sfintii Apostoli Petru si Pavel in imnele Bisericii

Sfintii Apostoli Petru si Pavel, icoana romaneasca, secolul al XV-lea, Muzeul National de Arta, BucurestiLa Vecernia Mica, sunt amintite in decursul rugaciunilor de seara, faptele pilduitoare ale lor subliniindu-se importanta si locul pe care il detin in sirul apostolilor. Se rememoreaza atat lepadarea lui Sfantul Petru, cat si incrancenata lupta dusa de Sfantul Pavel impotriva crestinilor.     Troparul glasului al IV-lea constituie lait motivul sarbatorii; in el este sintetizata invatatura pe care Biserica o detine si o propovaduieste de secole, cinstindu-le memoria; tot aici este grefata si rugamintea ca cei doi discipoli sa mijloceasca, in cererea lor spre Dumnezeu, de a ne darui pace si mila tuturor celor ce implinim aceasta traditie:     Cei ce sunteti intre apostoli mai intai pe scaun sezatori, si lumii invatatori, Stapanului tuturor rugati-va, pace lumii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila.     La Vecernia Mare, Stihirile intrebatoare cauta raspuns la felul cum trebuie cinstiti Sfintii Petru si Pavel. Astfel, sunt folosite expresii precum¬: Cu ce cununi de lauda vom incununa pe Petru si pe Pavel….Cu ce frumuseti de cantari vom lauda pre Petru si pre Pavel¬…Cu ce cantari duhovnicesti vom lauda pre Petru si pre Pavel…la toate acestea, raspunsurile care se finalizeaza sunt mai apoi incheiate cu cererea indreptata milosteniei divine: Hristos, Dumnezeul nostru, cel ce are mila de noi;… Hristos i-a chemat, cel ce are mila;…Dumnezeu fericite apostole, sa ne daruiasca noua mare mila.     Textele celor trei paremii fac parte toate din prima epistola soborniceasca a lui Petru. In prima paremie ni se istoriseste despre cea de a doua nastere a noastra prin Hristos si prin Invierea Sa, punandu-se accentul pe credinta care este mai scumpa decat aurul cel pieritor. A doua paremie este centrata pe imaginea Hristos, Sfantul care ne-a chemat pe fiecare dintre noi la sfintenie. Finalul il preamareste pe Hristos, Cel ce se aduce pe Sine jertfa pentru pacatele noastre asemenea unui miel nevinovat la jertfire.     In cadrul Litiei sunt de asemenea, cantate stihirile numite ale lui Andrei Ierusalimeanul, ale lui Arsenie si ale lui Ghermano. In cuprinsul lor, autorii au inserat multiple epitete de lauda adresate sfintilor; reliefandu-se in mai multe randuri importanta misiunii celor doi corifei in lumea pagana. In continuare prezenta altor stihiri sunt cele notate ca fiind ale lui Ioan Monomahul; Vizantie, Andrei Criteanul si Efrem Carias, ultimul stih citat ne indeamna la veselie si la dantuire in cantari si in laude:      Sa praznuim si noi fratilor, aceasta preacinstita zi cu laude, zicand: Bucura-te Petre apostolule si de aproape prieten al Invatatorului tau Hristos Dumnezeului nostru, bucura-te Pavele, prieten al tuturor si al credintei propovaduitorule si invatatorule al lumii. Insotire sfanta aleasa, ca cei ce aveti indrazneala, pre Hristos Dumnezeul nostru rugati-L sa mantuiasca sufletele noastre.     Utrenia sau slujba de dimineata aduce inaintea credinciosilor: Troparul sarbatorii dupa care sunt cantate sedelnele, antifoanele, canoanele, catavasiile, condacele si icosul. Evanghelia ce se citeste este cea de la Ioan si in care ni se dezvaluie momentul de dupa Invierea si aratarea Domnului inaintea ucenicilor. Citirea din sinaxarul zilei ne rememoreaza viata, activitatea si martiriul sfintilor amintiti.     In descrierea amanuntita a sinaxarului sunt incluse si portretele fizice si spirituale ale discipolilor. Despre Apostolul Petru aflam ca era: la chipul fetei alb, putin cam galben, plesuv si des la parul ce-i ramasese, cam crunt la ochi si rosu, carunt la cap si la barba, cu nasul cam lungaret, cu sprancenele nalte, la varsta, om de mijloc, drept la stat, se pornea indata in potriva nedreptatii din ravna dumnezeiasca.      Sfantul Pavel avea urmatoarele trasaturi: plesuv la cap, vesel la cautatura, cu sprancenele plecate in jos, alb la fata, barba ii era cam lunga cu cuviinta, cu nasul rotund si cuvios, la toata fapta impodobit, cam carunt la cap si la barba, om sanatos cu virtute, putin cam scurt la trup, intelept, plin de daruri cu cuviinta obiceiurilor sale, si cu taria cuvintelor sale, si cu dumnezeiasca putere tragea, pre cei ce mergeau la dansul. Insa amandoi corifeii apostoli, erau plini de Duhul Sfant si de dumnezeiescul Dar.      Aceste descrieri din Minei sunt cu precadere mult mai ample decat cele pe care zugravii le au la dispozitie din Erminia picturii bizantine. Ele ne infatiseaza tabloul complet al celor doua personalitati la care se adauga atat elemente de factura fizionomica cat si cele de natura spirituala. Frumusetea acestor detalii este incununata de faptul ca autorul ii aseaza pe aceeasi treapta axiologica fiind inzestrati cu duh si dar de la Dumnezeu.Vestirea si proslavirea mortii preamaritoare este cuprinsa in Condacul glasului al II- lea din care aflam: Pe propovaduitorii cei tari si de la Dumnezeu vestitori; capetenia ucenicilor Tai, Doamne, i-ai primit intru desfatarea bunatatii tale si odihna. Ca chinurile acestora si moartea ai primit mai vartos decat toata roada insuti acela ce stii cele din inima, sau in Irmos se face o prezentare a suferintelor lui Pavel, inchinamu-ne lantului tau care pentru Hristos ca un facator de rele l-ai purtat, si sarutam ranile Pavele cele ce le-ai purtat pe trupul tau cel laudat si de biruinta purtator.     Inainte de ecteniile si sfarsitul Utreniei in stihirea lui Cosma Monahul, dar si mai inainte sunt prezentati cei doi Sfinti Apostoli ca niste luminatori, propovaduitori, stalpi ai bisericii si trambite ale ortodoxiei.     Fecioara Maria este invocata ca mijlocitoare impreuna cu sfintii Apostoli in fata tronului ceresc si in aceasta rugaciune: Nascatoare de Dumnezeu, Tu esti vita cea adevarata, care ai odraslit noua rodul vietii, tie ne rugam: Roaga-te Stapana cu sfintii Apostoli, sa se miluiasca sufletele noastre.     La Sfanta Liturghie, Apostolul si Evanghelia dupa Matei (16,1-14) ne istorisesc momentele semnificative din viata Sfantului Apostol Petru in dialog cu Domnul Hristos. Sfantul Evanghelist Matei relateaza dialogul dintre Mantuitorul Iisus Hristos si apostoli, dialog prin care Iisus prin intermediul unor intrebari directe vrea sa afle ce cred oamenii despre El Fiul Omului? I s-a raspuns  de catre ei: Unii, Ioan Botezatorul, altii Ilie; altii Ieremia sau unul dintre profeti. Se stie ca in mentalitatea iudaica a vremii, aparitia unui nou profet insemna reactualizarea unui precursor. Profetismul la iudei reprezenta o obsesie a asteptarii mesianice; desi Iisus, nu-si revendica dimensiunea profetica, cu toate acestea poporul Il percepe ca pe un profet.     Unii teologi considera ca Evanghelia dupa Matei are si un scop apologetic-polemic, rezultat din faptul ca autorul combate aceste false idei ale iudeilor neconvertiti, ca adevaratul Mesia nu a venit inca, El fiind asteptat in continuare.     In continuare ni se infatiseaza dialogul  la care Iisus intreaba Apostolii cine este El;  iar Simon Petru ii raspunde: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu – Cel-Viu! Prin acest  raspuns Petru face cunoscuta  intre Apostoli  divinitatea lui Iisus Hristos. Mantuitorul ii raspunde ca nu el, Petru, a descoperit aceasta, ci Tatal din Ceruri i-a pus aceste vorbe in gura sa. Ca o recunoastere a credintei lui, Mantuitorul ii confirma lui Petru ca pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea. Exegetii sunt de acord ca prin aceasta piatra Iisus, se referea la marturisirea lui Petru, nu la persoana lui, aceasta marturisire constituind o temelie a Bisericii lui Hristos, adica a invataturii Lui.     Prin urmare, piatra pe care Mantuitorul va voi sa zideasca Biserica Sa, nu era persoana lui Petru, care, oricat de desavarsita ar fi fost ea, ramanea o creatura cu lipsuri, nedemna sa stea la originea unei zidiri de sorginte divina a Bisericii. Piatra pe care se va zidi Biserica, este afirmatia, marturisirea ca Mantuitorul Hristos este Fiul lui Dumnezeu.     Pe acest verset din Matei 16, 18 se bazeaza primatul papal. Dar Biserica a fost intemeiata pe Cuvantul Mantuitorului, pe jertfa Lui; si din ea fac parte toti cei ce, asemenea lui Petru marturisesc credinta in Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. De asemenea, ca o concluzie a Evangheliei dupa Matei ne dam seama de ambivalenta lui Apostolului Petru, care marturiseste credinta, dar refuza pocainta.      Finalizand aceasta incursiune in imnografia sarbatorii care in esenta ii aseaza pe acelasi loc de cinste pe cei doi Apostoli numindu-i: pe Sfantul Petru mai marele apostolilor, mai mare al Bisericii, varf al slavitilor apostoli si piatra credintei iar pe Pavel gura Domnului, si temeiul invataturilor, pre scaunul Apostolilor intai statator, piatra de temelie de mult pret, pecetea si cununa apostolilor, sa ne indreptam si noi rugaciunile catre trimisii lui Dumnezeu cerand prin ei pace si milostenie intregii lumi.

comments powered by Disqus