monitorulcj.ro Menu

Stop-joc la micii producatori

Adio telemea de Sibiu!Pe strada, lumea nu stie prea multe despre reglementari si interdictii. Cei mai multi sint obisnuiti sa aiba la indemina tot ceea ce si-ar putea dori. Tinerii nu par interesati de subiect. Produsele de casa nu sint bine pasteurizate, sint „grase", nu „dau bine la regimuri", dupa cum spun cei mai multi dintre ei. Insa pentru clujenii cu virste medii si pentru pensionari, produsele de casa sint la mare cautare inca. Mai ales telemeaua, brinza „de Sibiu", sint produse pe care clujenii le prefera si le cauta constant la standuri. „Si noi ce-o sa facem? O sa mergem pina in Sibiu pentru citeva kilograme de telemea?", se intreaba Erzsebet Kaloy, o clujeanca ce-si face cumparaturile in piata Mihai Viteazul. „Am dat toti banii pe care-i mai aveam ca sa cumpar 5 kilograme de telemea si trei de cascaval. Am ajuns ca in comunism, sa facem provizii, ca nu mai gasim nimic?", vocifereaza si Darian Popescu, un pensionar care se afla la aceeasi „coada la brinzeturi". Nici vinzatorii nu sint mai bine lamuriti. Prea putini dintre ei sint clujeni sau producatori din comunele invecinate. Cind vine vorba de brinza, pe piata tonul il dau sibienii. „Noi atita stim, ca ar trebui sa ne lichidam stocurile in 5 luni. Si dupa aia nu stiu. Doar n-o sa ne lichidam si turmele", spune si Maria Comanescu, mic producator de brinzeturi.Confuzie generalaNici la nivelul oficialitatilor lucrurile nu sint inca mult mai clare. Se stie sigur ca grupurile de producatori vor putea sa vinda si sa lucreze la un alt nivel. Ca tot prin aceste asociatii sau grupuri vinzarea produselor nefinite, adica a laptelui, se va putea face catre procesator. „Noi stim ca produsele traditionale vor putea iesi pe piata si dupa aceste 5 luni de gratie", spune Elena Gadalean, purtatoarea de cuvint a Directiei Agricole Cluj. Ceea ce inseamna ca o varianta posibila ar fi ca producatorul sa isi inregistreze reteta la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM) si sa dovedeasca faptul ca respecta normele europene si astfel poate sa-si desfaca produsele oriunde, nu doar pe piata romaneasca.Conform consultantilor care intocmesc dosare pentru protejarea marcilor, cheltuielile de inregistrare a unei marci nu depasesc 300 de euro si nici o durata mai mare de 3 luni. La toate acestea se adauga cheltuielile de obtinere a unui certificat de persoana fizica autorizata sau asociatie familiala, plus inregistrarile la directia sanitar-veterinara de care producatorul apartine. Ar mai putea exista cheltuieli legate de tehnologia de preparare. In total, in 5 luni, un mic producator ar trebui sa scoata din buzunar aproximativ 7.000 de euro pentru a intra in legalitate sau ar putea adera la o asociatie sau un grup de producatori, lucru care l-ar scuti pe el de cheltuieli si de bataie de cap, in timp ce pietele n-ar fi vaduvite de produsele traditionale, spun consultantii pe proiecte de protectie a marcilor. Varianta simpla ar fi inregistrarea doar la Directiile Sanitar-Veterinare, unde vor preciza cantitatea de produs si locurile in care se va desfasura vinzarea. Directiile se vor asigura ca producatorii respecta normele sanitar-veterinare de productie si vor da avizele necesare. Producatorii de oua si miere, in schimb, spun ca clujenii nu vor fi vaduviti de produsele lor. Din acest punct de vedere, exista suficienti producatori cu o gama de produse destul de variata, indiferent ce se intimpla in aceste 5 luni. Lipsuri, spun ei, s-ar putea resimti doar pe piata brinzeturilor traditionale. Cert este, spun consultantii, ca daca producatorii nu vor reusi sa gaseasca solutii de intrare in legalitate, consumatorii nu doar din Cluj, ci din toata tara vor trebui sa consume exclusiv ceea ce se gaseste in hipermarketuri sau in magazinele specializate.

comments powered by Disqus