monitorulcj.ro Menu

Ce vor clujenii pentru satele lor?

Unele sate sint mai inflori­toare, altele mai putin, insa fiecare are specificul si ne­voile sale. „Ziarul Popular“ a vorbit cu citiva localnici din satele judetului pentru a afla care sint apasarile lor cele mai mari, lipsurile si nevoile pe care primarii le-ar putea rezolva.     Unii sint multumiti ca cei pe care i-au votat au reusit sa mai faca una-alta pentru satul lor, altii cred ca nu au caderea sa ceara mai mult, insa nevoile nu sint putine, fie ca este vorba de drumuri, de inlaturarea birocratiei, sprijinirea agriculturii sau de locuri de munca mai aproape de casa.    Vasile Rusu din Tureni vrea simplificarea birocratieiPe Vasile Rusu l-am intilnit in Tureni, pe marginea soselei, se intorcea cu familia de la biseri­ca, de la slujba de duminca. Ne-a spus ca satele din zona au nevo­ie de sprijin pentru agricultura si mai ales de infiintarea unei asociatii a producatorilor cu sprijin din afara. „Doar intre noi nu se poate, oamenii nu au utilaje. Cam orice agricultura se face aici, si zootehnie, si culturi. Zoo­tehnia inca mere cum merge, dar a scazut si efectivul de ani­male...“, ne-a dezvaluit Rusu. „Si pentru turism ar trebui mai multe eforturi, is aici aproape Chei­le Tureniului, Cheile Turzii, zo­na de la Faget, se poate merge pe la Micesti la pescuit... Potential ar fi, mai ales ca sintem si intre doua orase - Turda si Cluj... Si pensiuni si-ar face oamenii, in­sa ai niste piedici de astea cu bi­rocratia, dupa acte... De asta da­ca nu scapam, sa fie un birou unic acolo...“, mai spune acesta. Drept exemplu aduce casuta pe care si-a facut-o familia sa, pen­tru constructia careia au avut de lucru si de umblat dupa acte nu mai putin de 7 ani.    Marioara Rus din Craiesti vrea un drum ca pe vremuri si locuri de muncaMarioara Rus din Craiesti se arata multumita de lucrurile bune care s-au intimplat in ultimii ani in satul ei. Vor avea in cu­rind apa potabila, se fac contracte pentru stringerea deseurilor. Si pentru batrini, si pentru restul, pentru noi, tinerii ce avem copii la scoala, or facut destule. S-o dotat scoala din sat, gradini­ta, bisericile, ii aproape ca la oras, primaru’ de-acuma ii foarte bun“, tine sa spuna femeia.     „Ce-am dori noi poate nu-s posibilitati. Ar trebui sa repare drumul, aici am avut o sosea foarte buna. Asa or zis, ca dupa ce se va termina autostrada o vor face la loc“, declara Marioara Rus. Totusi, cea mai dureroasa pro­blema este cea a locurilor de munca. „La noi nu prea sint plecati in strainatate si majoritatea ti­nerilor cam in sat vin. Desi au scoli, tot acasa se intorc. Si eu am copii, fata a terminat facul­tatea si e acasa in somaj, baiatul a terminat liceul si-i acasa...“, se plinge femeia.     Desi au fost vremuri in care acolo se traia din agricultura, chiar si in vremea CAP-urilor, in prezent localnicii din Craiesti nu o mai considera o oportuni­tate. „Daca nu-s salarii din ce? Agricultura trebuie sponsoriza­ta cu bani, fara bani si un mod de a cistiga bani agricultura-i moarta“, este convinsa Marioara Rus.    Susana Vlas ar vrea mai multe de la autostradaDe lipsa locurilor de munca aproape de sat ni s-a plins si Su­sana Vlas, in virsta de 83 de ani, din Lita. Este suparata ca unul dintre fiii ei, tractorist de mese­rie si bolnav de diabet de 22 de ani nu a fost primit sa lucreze la autostrada din cauza bolii. „Are doi copii si nu-i da nimeni nimic, medicamentele gratuit si-atit“, ne-a spus tanti Susana. „Ar fi bi­ne sa se deschida ceva pe aici, pentru cei tineri, saracii“, crede ea. Desi nimeni din satul ei nu este angajat «la autostrada», cu totii sint multumiti ca li s-a fa­cut un drum cum rar mai vezi pe la noi, in contul terenului de pasunat pe care se construieste acum. „Ne asteptam la mai mult, ca nu ne-a mai ramas nici un sfert din locul de pasunat si or zis ca or mai face cite ceva, cind or putea“, marturiseste Susana Vlas. „In tinerete am dus-o foar­te greu. O fost razboi, am cres­cut copiii, ne-o luat cota, mun­ceam si dam ca prostu’ si nu ca­patam un colt de pine. In colec­tiv am muncit de la inceput si pina la sfirsit si am o pensie de 300 de lei. Ii multamesc lui Dumnezeu ca macar cumpar medi­camente si piine, cit imi trebe pe saptamina. Am copiii si m-aju­ta. Am aci-n sat trei si doua fete am la oras. Am mai grijit trei ba­trini, ne-am facut o tira de casa care nu-i prea urita, am cinci stranepoti si doua stranepoate“, isi rezuma femeia viata.    La Savadisla nu se mai poate trai din agriculturaDrumuri si locuri de munca isi doresc si oamenii din comu­na Savadisla, ne-a spus doamna Elisabeta, localnica din zona. „Acuma se face apa si vom avea si canalizare. Agricultura nu prea se mai face, numai batrinii se mai ocupa cit de cit. Mai demult cred ca din asta se traia, apoi se lucra la Cluj. Acum nu si-au mai gasit de lucru nici pe acolo, sint mai putini, ar fi bine sa se des­chida ceva fabrica la noi“, a ara­tat femeia.

comments powered by Disqus