monitorulcj.ro Menu

Samsarii si chinezariile au ucis tirgurile de animale

Gicuta lui Gavrila Pop nu si-a gasit cumparator simbata, la Recea Cristur. La cei 82 de ani, nea Gavrila nu o mai poate ingriji, dar nici sa o dea pe nimic nu-i prea vine... Povestile lui Creanga par sa fie inlocuite de schitele lui Caragiale cind vine vorba despre tirgurile de animale din judetul Cluj. La Recea Cristur, co­muna lasata de bunul Dumnezeu la granita dintre Cluj si Salaj, la poalele Dealurilor Dejului, orataniile au fost inlocuite cu hainele de import, oile cu jucarii chinezesti, iar caii de alta data cu gratarele pe care sfiriie mici, asortati cu bere la pahar de plastic.     Gicuta lui GavrilaE ora 9.30, simbata diminea­ta. In micul peisaj dezolant care tine locul unui tablou de odini­oara, pavat cu iarba calcata in picioare sub rotile masinilor de lux prezente in tirg, doar badea Gavrila Pop, un mosneag care numara 82 de primaveri, priveste in jur in cautarea unui cumpara­tor darnic la buzunar pentru Gi­cuta. „Viteaua asta e si gestanta, are 2 ani jumate. Nu cer mult. Numa’ 18 milioane“, isi pre­zinta atent batrinul marfa. O are pe Gicuta de cind era vitica, dar acum, la batrinete, nu mai poate sa ingrijeasca de ea, anii grei spunindu-si verdictul. «Mai e si criza», ingina omul, sprijinindu-si batrinetile intr-un toiag inalt pina in barba. Acum, in ogra­da lui badea Gavrila, doar Gicuta isi mai are loc, mai ales ca sotia batrinului s-a stins in urma cu cinci ani. «Nu mi-a dat copii, ca asa a fost sa fie», zice omul, inghi­tind in sec. «Taci, Gicuto! Taci!», incearca badea Gavrila sa-si linisteasca vaca, agitata din cauza lan­turilor de la bot. Un client il in­treaba de pret, dar da din cap si pleaca privirea cind afla de mili­oanele pe care Gavrila Pop le ce­re pentru Gicuta. In cele din ur­ma, animalul isi urmeaza sta­pinul legat de o caruta spre gos­podaria in care a crescut si in care va mai sta o vreme. Macar pina la urmatorul tirg.    Bancheta cu purceiNici macar samsarii nu au fost multumiti de tirgul de animale de la Recea Cristur, unde n-au reusit sa vinda mai nimic, spre deosebire de vinzatorii de "chinezarii"La trei pasi de badea Gavrila, o Dacie rapciugoasa incearca sa-si croiasca drum printre comerciantii care deja isi string marfa. E abia 10.30 dimineata, in a doua simbata a lui septembrie. «Ia fil­mati acolo, pe bancheta din spate! Sa vedeti cum se face comert la Cluj», striga doi insi in gura mare. Bietul sofer, dichisit cu clop in cap, a iesit in drum taman in fata agentului de Politie, cu circa 10 grohaitori legati bine pe ban­cheta din spate. Un spectacol de toata frumusetea pentru pura­deii satrei postate in fata grata­rului cu mici din dreptul intrarii la tirgul de animale.     Tot grohaituri se aud si dintr-o remorca bine «ancorata» de o masina de lux. In spatele remorcii, purcelusii se calca in picioare, in vreme ce cowboyul ii pazeste. Il cheama ?tefan Lacatus, dar lu­mea prin tirg ii striga Pista. E un cunoscut al locului, chiar daca a batut drumul de la Camarasu. Il bate ori de cite ori este tirg in zo­na, ca doar din asta traieste. Este samsar, sau bisnitar de animale, sau cum ii mai spune lumea. Cum­para porcii de la ferma ieftin si apoi ii duce in tirg si ii da cu co­mision. La Recea Cristur, Bobil­na, Cojocna sau pe oriunde se mai poate. „Ce sa-i facem? Tra­im si noi cum putem“, zice bar­batul, care poarta o palarie de cowboy si incearca sa-si ascun­da dintele de aur. „?ia mici ii dau cu 350 bucata, pe astia mari cer cam 10-11 lei pe kilogram“, expli­ca Pista, cu gindul la profit. Se uita lung in jur, mai loveste in cusculia care ii ingradea purcelusii ca sa mai scoata un grohait de la ei, sa faca lumea ochi si sa intrebe macar de pret. „Astazi n-a mers deloc. N-am cistigat nici macar pentru benzina pina aici. Ce sa-i facem? Miine mergem la alt tirg, la Cojocna, ca poate-poate iese ceva“, explica Pista, cu care nego­ciatul se opreste de obicei inain­te sa inceapa, caci omul tine mortis la profitul lui, pe care spune ca il face de 10 ani, de cind se ocupa de comertul cu animale.    Ultima bivolita din tirgDoar patru comercianti de animale au fost simbata la Recea Cristur. In rest, adidasi chinezesti, haine second-hand, gratare cu mici si bere "la pahar"Borisca Marianei Suciu asteapta linistita rumegind niste fin din spatele unei carute. E o bivolita frumoasa, una dintre ultimele din specia sa din judetul Cluj. Are 5 ani si valoreaza cam 22 de milioa­ne. „Anul trecut primeam si 30 de milioane pe ea, dar acum ni­meni nu mai da nici macar atit. Toata lumea vrea sa iasa cit mai ieftin“, se plinge Mariana Suciu, venita cu Borisca la tirg tocmai din satul Pustuta. Spune ca ni­mic nu-i mai bun decit laptele de bivolita, nici cel de vaca. Ca e mai gras, ca face o smintina mult mai buna, ca e mai sanatos si mai delicios, dar acum, ca e criza, nu are ce sa faca si a incercat si ea sa vada de poate obtine un pret bun pe Borisca.      Din nefericire, simbata trecuta nu a fost o zi grozava pentru sin­gurii patru comercianti de ani­male de la tirgul ce se tine lunar la Recea Cristur.      In schimb, vinzatorii de haine, de adidasi contrafacuti, de mititei la gratar, de jucarii chinezesti sau de orice alta magarie la pret de nimic s-au bucurat din plin in ce­le trei ore, cit a durat tirgul.      E 11.05, simbata dimineata, iar pe pajistea de linga Recea Cris­tur, unde odinioara la aceeasi ora lumea se calca in picioare pentru un vitel dolofan si bun la pret, acum a ramas in urma doar iar­ba culcata de rotile masinilor de lux din care samsarii isi vind la suprapret marfa.

comments powered by Disqus