monitorulcj.ro Menu

Pianistul sibienilor

Pe Laszlo Hunyadi il puteti asculta in cafeneaua de langa Podul MinciunilorDeparte de zgomotul urban si agitatia vietii de noapte din cluburi, exista si nostalgicele cafenele, unde se poate asculta muzica de caffe concert, situata undeva la intersectia dintre muzica clasica si muzica usoara. Dupa cum ii spune si numele, este o muzica de concert, care insa se cauta in cafenele. Seara, odata ajuns pe Podul Minciunilor, te atrage muzica ce razbate prin geamurile intim luiminate ale cafenelei. Daca alegi sa-ti petreci seara in aceasta cafenea speciala, vei avea surpriza placuta de a gasi un loc unde clapele unui vechi pian vienez sunt mangaiate cu mare arta de impozantul Laszlo Hunyadi, pe romaneste Laci, unul dintre veteranii sibieni ai muzicii de local. Maestru de cafe concert Multi dintre clientii cafenelei vin acolo pentru a-l auzi cantand. Laci este posesorul unei memorii absolut incredibile, astfel ca in vastul sau repertoriul se regaseste o adevarata istorie a muzicii: arii celebre din opere si operete, teme clasice de Gershwin, Saint Saens, Beethoven, Ceaikovski, Rimski-Korsakov, Strauss, precum si standarde de jazz, bossa-nova, muzica populara romaneasca, cantonete, valsuri si toate piesele de mare virtuozitate si de neindoielnica atractie. Totusi, cel mai mult ii place muzica de caffe concert, unde este un real maestru. 35 de ani traiti  noaptea Loti are 58 de ani, din care 35 si i-a petrecut cantand in „crasm"e, cum ii place lui sa spuna. „Crasmele" cu pricina sunt cateva dintre localurile selecte ale Sibiului: Imparatul Romanilor, Bulevard, Continental, Hanul Dumbravii, fosta Venetia sau Bolta Rece. „Inainte cantam si muzica de opereta si uverturi, cum ar fi „Vaduva vesela", Strauss, „Cavaleria rusticana", „Silva", muzica germana si cea evereiasca, care era foarte apreciata de sibieni",  spune mandru Laci. In anii '80 a cantat chiar si cu Gica Petrescu, Nicolae Nitescu, Gigi Marga si cu renumita interpreta Angela Similea. A debutat in liceu A cantat si a „furat" meserie de la instrumentisti celebri pe vremea aceea: Sandu Hontiu, fratii Comiza sau Anton Duma. S-a aflat chiar in prima echipa de muzicieni, prin '76, cand s-a deschis Hotelul Continental. „Am ucenicit cu batranii muzicanti. Acolo, in crasma, am invatat adevarata meserie. Eram un copil. Invatam, ascultam, ciuleam urechea, mai primeam una peste cap cand greseam, furam meserie cum puteam, ca la ucenicie si aveam de la cine invata", spune Laci cu nostalgie. Au urmat seri lungi alaturi de o sumedenie de solisti, printre care: Rodica Luca, Mia Braia, Ioana Radu, Larisa Cernei, si Gabriela Neagu. Doua decenii a fost corepetitor la echipa de gimnastica de la Scoala Sportiva si a avut chiar cateva colaborari cu teatrul. Ultima dintre ele a fost „C'est l'amour", unde a jucat cu succes rolul acordeonistului. Tatal lui a vrut sa-l faca doctor Tatal lui Laszlo a vrut ca el sa ajunga doctor, dar tanarului de atunci nu i-a placut scoala. Laszlo a fost atras de mirajul banului. „Nu am studii superioare, dar am  absolvit liceul de muzica. Dupa aceea am prins gustul banului si am inceput sa cant  pe la nunti sau prin restaurante", a marturisit pianistul. El a facut cunostinta cu pianul de la varsta de sase ani. Nu i-a prea placut cartea, in schimb a iubit muzica. Aceasta pasiune a pornit din familie, tatal lui fiind muzician la Filarmonica. La varsta de 15 ani tatal sau il lua deja cu el pe la nunti. „Mereu tata ma lua cu el la nunti sa imi arate cum munceste el si cat de greu se castiga banul, daca nu am o pregatire sau o meserie", spune cu nostalgie pianistul. Pe atunci Laci era doar un un copil, iar acum isi aminteste cu drag de momentele in care era certat de catre tatal sau. „Nu eram obisnuit cu stilul acela de viata. Nuntile din Oltenia erau foarte obositoare pentru ca trebuia sa merg din casa in casa pe dealuri. De la biserica la nasi, iar pana ajungeam la sala eram deja obosit. Cand ma mai fura somnul, cu barbia pe burduful acordeonului, mai primeam cate un arcus in cap de la tata, si ma trezeam, sa cant", spune Laci razand. Dezamagirea Singurul regret pe care il are Laszlo este ca acum tinerii care au iesit de pe bancile scolii de muzica nu prea mai stiu sa cante, decat cu notele in fata. „E greu sa cant cu cineva care nu are aptitudini, sau nu are inclinatii pentru muzica. Mai cantam sambata cu basistul Brasoveanu care este mai mult pe partea de jazz, dar colaboram foarte bine", afirma Laci. Deseori muzicantul spune ca munca de pianist e o meserie grea. „Nu e usor sa rezisti pe piata. Eu trebuie sa concep programul artistic. E o calitate sa stii sa improvizezi, trebuie sa ai momente de scilipire. Permanent trebuie sa creez, si sa fiu inventiv", spune sibianul. Cum intra in cafenea, dintr-o singura privire asupra publicului, Laszlo ii citeste pe toti si stie ce muzica prefera lumea sa asculte. „Dupa 35 de ani de crasma am inceput sa stiu ce genuri de muzica prefera publicul, iar oaamenii sunt receptivi", marturiseste pianistul. Loti mai spune ca o muzica buna intotdeauna ramane in repertoriu, indiferent de schimbarile ce survin in timp, iar evergreen-urile sunt foarte cerute, mai ales melodiile lui Frank Sinatra sau Louis Armstrong. „Fara muzica viata ar fi o greseala" Inainte de 1990 Loti marturiseste ca se traia mai bine din muzica. Dupa ce s-a pensionat au inceput si greutatiile. „Nu ma puteam imbogatii dar traiam mai bine, decat acum. Daca la scoala aveam 2.200 de lei pe luna ca corepetitor, in 1975, la  restaurant castigam  3.500 de lei in fiecare luna. Democratia nu mi-a adus nimic bun, decat greutati. Nu pot sa ma plang.... dar nici nu e ceea ce am vrut sa fie", spune  Laci. Sibianul crede ca daca nu ar mai canta, nu ar mai avea puterea de a merge mai departe. Totusi, inca mai are vlaga de aduce bucuria in sufletele ascultatorilor.

comments powered by Disqus