monitorulcj.ro Menu

Disputa cailor la Cluj

Clujul, judet-exemplu. NegativClujul a fost la un pas de a deveni judetul-model al Romaniei in fata Uniunii Europene in ceea ce priveste modul in care a reusit sa rezolve problema anemiei infectioase la cai. Cu toate acestea, in mai putin de 1 an, a ramas in urma. Exemplul oferit acum pe post de model de catre oficiali este judetul Mures. In tot acest rastimp, 111 fosti proprietari de cai asteapta inca platile compensatorii, care nu au perspective prea bune sa ajunga si in buzunarele lor. Suma pe care Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale (MAPDR) ar fi trebuit sa o plateasca clujenilor se ridica la 56.880 de lei. Insa in prezent dosarele care contin documentatia de solicitare a despagubirilor „se plimba" intre Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (DADR) si Directia Sanitar-Veterinara. Motivul pentru care oamenii nu isi pot primi banii este Hotarirea de Guvern 1415 din 2004 si toate reglementarile si modificarile ulterioare care n-au rezolvat o problema esentiala: ce se intimpla in cazul in care proprietarul nu are cum sa duca animalul la abator, dupa cum cere legea, si nici nu are ce sa faca cu carnea dupa sacrificare. Legea nu admite existenta intermediarilor in acesta poveste, desi abatoarele care accepta cabaline spre sacrificare sint putine si in nici un caz in apropiere.Cum (nu) functioneazaIn judetul Cluj exista peste 21.000 de cai inregistrati in evidentele Directiei Sanitar-Veterinare (DSV). Dintre acestia, raportati ca fiind pozitivi cu anemie infectioasa sint peste 204. Legea spune ca focarul de anemie infectioasa trebuie stins, animalele trebuind sacrificate. Pina la sacrificare, caii bolnavi nu pot parasi grajdurile sau curtea proprietarului. „Problema intervine la momentul in care la analiza animalul este depistat pozitiv, dar atunci cind il privesti nu prezinta nici un simptom, dimpotriva, arata bine si e sanatos. In faza in care nu exista semnele clinice, avem probleme cu proprietarii", explica Nicoale Pivaru, seful Serviciului de Sanatate a Animalelor al DSV. In plus, spune si directorul DSV Cluj, Alexandru Duma, „Romania oricum trebuie sa rezolve aceasta problema in anul acesta. A fost somata de UE. Noi in septembrie 2006 am depus o propunere legislativa, un proiect care viza acceptarea notiunii de intermediar care sa poata duce animalele la sacrificare, iar proprietarii sa primeasca despagubirea promisa de statul roman". Problema intervine la plata. „Cum au putut fi platite 25 de dosare, pe care tot eu le-am intocmit, puteau fi platite si celelalte. Conditiile de preluare a animalelor bolnave au fost aceleasi. Dar regulile au fost schimbate in mijlocul jocului in mod constant si de fiecare data trebuiau aduse hirtii noi", precizeaza Pivaru. Mai mult, spune el, firma Targo, care in judetul Cluj s-a ocupat de achizitionarea cailor bolnavi din gospodariile private, a facut practic un bine comunitatii, spun oficialii DSV. „In mod normal, omul trebuie sa plateasca o masina care sa transporte animalul pina la abator. La nivelul anului 2005, acest abator era Cicalex din Alexandria. Singurul. Dar abatorul ii sacrifica animalul si nu il interesa sa valorifice carnea. Omul raminea cu cheltuiala de transport si de sacrificare si nu obtinea nimic in schimb. Compania se ocupa inclusiv de distributia carnii de cal. Proprietarii au preferat sa le tina in batatura. Iar cind au vrut sa le dea, n-a mai fost nimeni sa le ia", a precizat si Alexandru Duma. Acum, caii mai pot fi sacrificati si in abatorul de la Brasov. Dar cheltuielile sint la fel de mari, iar despagubirile nu acopera de multe ori valoarea animalului pierdut si nici cheltuielile de sacrificare. „Firma a cumparat caii si a oferit un pret ca pe piata libera. Cele mai multe animale au fost vindute cu 1 milion, 1,5 milioane de lei vechi. Cel mai mult pretul oferit pentru un asemenea exemplar a urcat pina la 17-18 milioane de lei vechi. Proprietarul a primit o chitanta pe care este specificat ca bonul reprezinta contravaloarea animalului in viu", explica Nicolae Pivaru. In cazul in care animalul nu a prezentat semne clinice ale anemiei infectioase, carnea a putut fi pusa legal in circuit pentru consumul uman. Nu putea fi efectuat export de carne in viu, insa conform normelor existente, prelucrata ea putea parasi tara, daca beneficiarul era extern.Legea buclucasa„DADR nu are nici o responsabilitate. Noi nu facem nici o constatare a vreunei boli si nici nu sintem responsabili cu aplicarea normelor sanitar-veterinare. Dosarele care nu intruneau conditiile au fost trimise spre DSV", a declarat si Iuliu Suatean. In replica, directorul DSV, Alexandru Duma, spune ca „dosarele privind despagubirile legale ale proprietarilor de cai identificati pozitivi cu anemie infectioasa au fost completate si trimise inapoi la DADR. Exista si numere de inregistrare". La mijloc si responsabila de necorelarea actiunilor celor doua institutii sta HG 1415 din 2004, care, culmea, se refera la porcine si taurine, nicidecum la cabaline. Nici acest HG si nici ordinele care au urmat nu au reglementat situatia cabalinelor si in toate este clar specificat ca fiecare proprietar trebuie sa ia animalul infestat si sa-l duca personal la abator, iar pe baza documentului eliberat de abator poate ulterior sa ceara despagubirea promisa de Guvern. „Eu nu pot sa spun ca medicii veterinari au vreo vina sau nu. Insa proprietarii nu pot cere despagubirea in conditiile in care legea nu a fost aplicata", a explicat Iuliu Suatean. „DSV nu are nici o atributiune de plata de despagubiri. Noi raspundem de normele sanitare. Nu e normal ca oamenii sa fie trimisi la noi. Noi facem constatarea bolii si impunem masurile. Ministerul Agriculturii e singurul care are atributiuni de plata si el ar trebui sa reglementeze situatia si sa stea cu fata la realitatile din teren", a conchis Alexandru Duma.

comments powered by Disqus