monitorulcj.ro Menu

Istoria postei sibiene

Directia de Posta Sibiu devine cea mai mare posta din Romania. Pe vremea ciumei si holerei, corespondenta se trata cu otet si era afumata cu aparate speciale. Posta sibiana a organizat transportarea corespondentei cu trenul, odata cu aparitia acestuia. In actualul local de pe strada Mitropoliei, Posta functioneaza de peste 130 de ani.IstorieDesi documente sint putine, sint voci care afirma ca posta ar avea o vechime considerabila. Din cele mai vechi timpuri, oamenii si, mai ales, personalitatile vremii, au simtit nevoia de primi sau de a trimite informatii. Pe de o parte, pentru a sti ce se petrece in lume, iar pe de alta parte pentru a trimite vesti despre fapte, intimplari, oameni etc. Imperiul roman a avut nevoie, in intinsele sale teritorii, de legaturi postale pentru a guverna. La sosirea romanilor in Dacia, serviciul postal parcursese o evolutie destul de lunga si era bine organizat. Sub Cezar s-au introdus primii curieri calare permaneti, denumiti „ponti equites". La inceput, mesajele erau verbale, apoi scrise si autentificate prin semnaturi si parafe. Imparatul Augustus, la inceputul erei noastre, a organizat un serviciul postal - „cursus publicus" - care era asigurat prin oameni asezati pe drumuri militare, la distante mici, care transmiteau pe jos, din mina in mina, ordinele sau rapoartele respective. Porolisum - Cedonia - RomaDrumurile postale erau organizate pe trei clase. Aveau un adapost pentru curieri, o magazie de furaje, un grajd cu cai, asezate la o distanta de o zi de mers. Dacia avea drumuri postale care treceu prin Cedonia - cum se presupune ca se numea atunci Sibiul - pina la Cluj (Porolisum), prin Alba Iulia sau prin Turnu Severin spre Roma.Primul documentPrimul document care il avem despre posta este un ordin al regelui Ladislau cel Sfint, din 1093, care ii obliga pe nobili, biserici si sate sa puna la dispozitia curierilor postali cai, pina la a treia localitate, si sa le asigure circulatia. O cronica a Vienei aminteste ca la primarie functiona o camera a postei in 1360. Cuvintul curier postal se gaseste, pentru prima data, consemnat in documente, in 1491, cind imparatul Maximilian I-ul cere oraselor sa infiinteze pe cheltuiala lor releuri de curieri. Prima mentiune a Sibiului, sub aspect postal, este ca statie de posta pe traseul Viena - Bratislava - Kosice - Saros Patac - Tusnad - Zalau - Cluj - Aiud -Orastie - Sibiu. Era la inceputul secolului al XVI-lea cind regele Ferdinad I a infiintat aceasta linie regulata de posta.Posta sibiana in documenteIn scrierile sale, studentul francez Pierre Lescalopier ne prezinta itinerariul urmat pe teritoriul actual al Romaniei prin anii 1500: Bucuresti - Tirgoviste - Bran - Cristian - Brasov - Fagaras - Cirta - Fofeldea - Casolt - Sibiu - Amnas - Sebes - Alba Iulia - Satu Mare. O alta linie de posta care traversa judetul la acea data era prin Sebes - Sibiu - Nocrich - Bruiu - Cincu - Cincsor - Fagaras....Intre anii 1707-1711, principele Franz Rakozi II intemeiaza prima posta nationala maghiara, cu angajati in uniforma, cu regulament foarte strict, care producea efecte si in Transilvania. In timpul domniei lui Carol al VI-lea se reia modernizarea drumului de posta care trecea prin Sibiu - Turnu Rosu spre Muntenia, cunoscut sub numele de „Via Carolina". Sibiul a contribuit cu mina de lucru la construirea acestui drum.Cu postalionulPe vremea imparatesei Maria Tereza s-a deschis linia postala moderna Viena - Ofen - Timisoara - Sibiu, pe care se circula dus-intors. La 1749 s-a deschis linia postala pentru scrisori si calatori. Aceasta era servita de trasuri postale, denumite diligente sau postalioane, care circulau saptaminal. Sibiul devine centru de posta de la care pleaca drumuri noi spre Polonia, Turcia, Sebia, Austro-Ungaria. Dupa infiintarea Directiunii de Posta din Viena se constituie, in Transilvania, Directia de Posta Sibiu sub conducerea unui prefect postal. Sibiul era, la acea data, cel mai mare centru postal de pe actualul teritoriu al Romaniei.CenzuraMaria Tereza semneaza mai multe documente catre Gubernio Cibiny (Samuel Brukenthal) prin care reglementeaza activitatea postala. In una din ele, imparateasa introduce cenzura postei. „Controlul postei nu poate fi oprit.(...). Este vointa noastra ca toata corespondenta si pachetele sa fie predate postei din Sibiu, in afara celor suspecte, pentru a fi impartita la timp si totodata percepindu-se o taxa pentru ele". Postei i se acorda terenuri pentru pasune si alte culturi necesare hranirii cailor. Incepind din 18 septembrie 1722 s-a introdus expedierea regulata a scrisorilor si pachetelor, iar in anul 1775 masura s-a referit si la bani si scrisori recomandate.SediulIn 1790, sediul Postei era in Piata Mare, in cladirea pe sub care trece gangul spre Sala Thalia. La Sibiu se preluau, pe linga scrisori, pasageri si bani, obiecte de valoare etc. Stationarea in Sibiu era intre doua pina la opt zile, dupa care postalionul se intorcea pe aceesi ruta la Viena. Pasagerii plateau pentru o statie 30 de creitari vara si 45 de creitari iarna, avind drept la un bagaj de 25 de kg. Pentru scrisori cu valori, cecuri, dispozitii de plata, etc era un tarif afisat la oficiile postale. Pentru inscrisuri ce ramineau in tara, plata se putea face la expeditie sau la sosire. Pentru cele ce paraseau tara, plata se facea la expeditie. Cine nu-si ridica posta timp de opt zile de la sosire, nu mai avea drept la reclamatie. Posta calare pe ruta Viena - Timisoara - Sibiu si retur functiona zilnic, atit pentru sosire cit si pentru plecare.Gentile austriecePosta destinata oficiilor consulare austriece din Tarile Romanesti si Levant se expedia in niste genti inchise numite „genti austriece". Un subofiter dintr-un regiment de graniceri austriac aducea, dupa o calatorie de 140 de ore, posta de la Viena la Sibiu. Aici preda geanta cu corespondenta adusa si o prelua pe cea care venea din Muntenia prin Turnu Rosu, intorcindu-se la Viena. Posta destinata Imperiului Otoman era transmisa de la Sibiu la Bucuresti, de curieri austrieci, iar cea destinata Munteniei de curieri calari munteni, care o preluau la Turnu Rosu. La Sibiu se introduc apoi stampilele postale. Pina atunci, fiecare inscris se facea de mina cu tocul si penita.CarantinaIn vremea ciumei si holerei, mai ales pe vreme de razboi, pe linga masurile sanitare luate de administratie, erau inchise frontierele. La punctele de legatura cu tarile unde se semnalau aceste boli se luau masuri de dezinfectie si carantina pentru ca boala sa nu se raspindeasca. La Turnu Rosu s-a constituit un post de carantina care dezinfecta si posta.  Erau supuse carantinei si dezinfectarii calatorii, marfurile si corespendenta. Postul era pe locul unde astazi este caminul-spital, in afara localitatii, pentru ca eventualele cazuri de ciuma si holera sa nu se raspindesca. De acest post de carantina apartineau si punctele de trecere a frontierei de la Piatra Alba, Galbinul, Fintinele, Piatra, Poiana Neamtului si Colce-Subcetate. In prima perioada, scrisorile se dezinfectau prin inmuiere in otet. Acest procedeu deteriora de multe ori scrisul, facindu-l indescifrabil. Mai tirziu, scrisorile erau gaurite cu o sula, dupa care erau puse pe un aparat care le afuma. Aparatul avea trei etaje suprapuse. In cel de jos erau carbuni aprinsi, in al doilea substanta acida, iar in al treilea era un gratar pe care se aseza scrisoarea gaurita sau deschisa. Operatiunea dura „o jumatate de sfert de ora". Dupa dezinfectarea pe dinauntru si pe dinafara, scrisoarea se inchidea si primea un sigiliul al carantinei aplicat pe ceara rosie.Sibiul - vedeta posteiPe linga posta interna, Austria intretinea oficiile postale si in tarile vecine. Austria intretinea oficiile postale consulare austriece din Bucuresti, Iasi, Braila si Galati. Incepind cu 5 august 1850, oficiul postal consular din Bucuresti a fost subordonat Directiei Postale din Sibiu, iar cele din Botosani si Iasi au trecut la Directiunea de posta din Lemberg (Lwow). Cu data de 28 februarie 1855, toate oficiile postale consulare austriece din Tarile Romane au trecut sub conducerea Directiunii Postale din Sibiu. In acel an existau trei curse postale cu Muntenia care plecau de la Sibiu. La 20 august 1853 s-a deschis la Sibiu oficiul telegrafic pe actuala strada Andrei Saguna. O data cu darea in folosinta a cailor ferate - la Sibiu in 1872 - posta a folosit si trenul pentru a duce corespondenta. Pina atunci, posta sibiana ducea, de doua ori pe zi, corespondenta la trenurile care functionau la acea data.Posta in local nouOficiul telegrafic s-a mutat la 1 februarie 1874 in actualul local din strada Mitropoliei, unde functiona Posta sibiana. La 21 iulie 1882 s-a deschis o filiala postala in gara Sibiu, iar la 29 noiembrie 1885 s-a facut, de catre posta, prima legatura telefonica in Sibiu, care unea turnul Bisericii Evanghelice din oras cu primaria - actualul Muzeu de istorie. Telefonistul de serviciu avea indatorirea de a semnala autoritatilor orice izbucnire de incendiu. In oras, telefonul a fost instalat la 7 noiembrie  1904, iar la 1 decembrie 1908 s-a introdus serviciul de noapte si pentru telegraf.Iosif al II-lea la SibiuUn curier a adus, la 22 mai 1783, vestea ca imparatul Iosif al II-lea va veni pentru a doua oara la Sibiu. La fiecare statie postala trebuiau asigurate 9 atelaje cu cite 6 cai si zece cai de calarie pregatiti pentru schimb. La 31 mai 1783, imparatul a sosit la Sibiu si a tras la Hotelul „Imparatul Romanilor", construit in 1772. Timp de 9 decenii, diligentele postale s-au oprit la acest hotel unde lasau si preluau pasagerii, scrisorile si pachetele. Cu ocazia vizitei sale, imparatul s-a convins de starea precara a drumurilor si a dat dispozitie de refacere a cinci drumuri, pentru care a pus la dispozitie 50.000 de forinti. BacsisulScrisorile recomadate trebuiau predate cu doua ore, iar cele simple cu o ora inainte de plecarea postei. Pe linga posta normala mai existau si curieri interni ocazitionali care transportau marfuri, pachete, scrisori sau comisioane in Transilvania, contra taxa. De asemenea, exista si o posta la comanda, la care se achitau, in plus, taxe cu titlul de „Bacsis" si „Bani de uns", reglementate insa, si acestea, prin tarife. La „postele normale" erau interzise astfel de plati.BanditiiDrumurile s-au imbunatatit, dar calatoria cu diligenta prezenta riscuri. Fie ca era vorba de rasturnarea acesteia, fie ca aceasta era atacata de banditi. Portiuni periculoase pe traseu erau Hula Bradului, intre Avrig si Sibiu, si Padurea Stafiilor, intre Sighisoara si Brasov. La 17 februrie 1880, la intrarea ei in Sibiu, diligenta s-a rasturnat omorind doi pasageri. In 1800 existau, in Transilvania, 59 de oficii postale si 7 trasee pentru corespondente postale.BlatistiiSeful postei avea obligatia de a raporta pe conductorii care transportau calatori clandestini, fara tichete de transport. Trupele in mars aveau obligatia de a face totul pentru a usura deplasarea diligentei cu care s-ar intilni, fara sa aiba voie sa o controleze intr-un fel. Fumatul era permis numai cu acordul celorlati pasageri. Ciinii nu erau admisi. Conductorul era obligat sa trateze pe toti pasagerii la fel de polsiticos, indiferent de starea lor sociala. Conductorul nu avea voie sa opresca decit pentru ora mesei si pentru schimbul de cai.    

comments powered by Disqus