monitorulcj.ro Menu

Muntii nostri aur poarta. Marea nu!

Cei care judeca ceea ce s-a intimplat din 2004 pina acum in tara sa judece si cum ar fi fost daca eram doar Romania domnului Basescu. Sa judece, dupa ce si-au mincat sarmalele si cirnatii si dupa ce si-au baut palinca si vinul de Craciun si Anul Nou, si cum ar fi fost fara domnul Tariceanu, adica fara liberali. Ajuns la putere, pe domnul Basescu nu l-a interesat la modul concret decit cum sa si-o mentina, cum s-o faca mai lata si mai populista. Si cum sa-si gonfleze partidul in procentele celor care sint foarte patrunsi de vorbele betivanilor de fagadau, care se lauda cu faptele lor de mare bravura si cum ii pun ei la punct pe toti gaozarii. Fapta laudabila daca era, oficial, presedinte de partid, nu de tara. Numai ca presedintele a vrut, si vrea, sa fie prea multi presedinti intr-unul singur: presedinte ales (de jumatate din alegatori), presedinte de tara, de partid, jucator, dansator, patinator, microbist, bautor, bolnav si, peste toate acestea si inca multe altele, si presedinte al tuturor romanilor. Pe cind, culmea ironiei cinice, tocmai al celor care l-au ales a incetat sa fie. Cei carora le cinta acum in struna mamaligii, in marea lor majoritate, nu l-au votat. Si nici cei care azi il implora, cutremurati de prezenta in mijlocul lor, sa-si scrie numele cu pixul. Ori sa se pozeze la dreapta tatalui, pentru o istorie a carei rusine nu se mai da dusa. Dar daca nu domnul Tariceanu era prim ministru, ci domnul Stolojan, alta era imaginea presedintelui. Pentru ca avea intreg executivul la Cotroceni. Avea intreaga putere. Unde mai pui ca avea si un Partid (fuzionat) Democrat Liberal in tabara popularilor europeni. Atunci putea face ceea ce a facut si pina acum - nimic, dar se putea lauda cu ceea ce a facut, sub inalta sa frunte, Guvernul Sau. Pe cind asa, intotdeauna Guvernul a fost perceput ca fiind al liberalilor, al lui Tariceanu. Alegerile anticipate n-au vrut si nu vor altceva decit sa-l schimbe pe primul ministru cu, probabil, Stolojan. Asa cum trebuia sa fie, daca acesta, dupa ce-a fost plouat cu hohote de lacrimi, nu se imbolnavea definitiv. Si-atunci, cu-adevarat nu mai aveam decit tara lui Basescu. Iar in tara lui Basescu nu se vorbea decit despre Basescu. Tara, ca si acum si pina acum, nu conta. Tara lui Basescu trebuia sa fie Basescu insusi. Normal ca de Sarbatori aveam la masa „cirnati Basescu", „vodca Basescu", „piftie Basescu", „ciolan Basescu", „sprit Basescu", „manea Basescu", „icoane Basescu", „bere Basescu" si „mititel Basescu". 

comments powered by Disqus