monitorulcj.ro Menu

Un muzeu dedicat tarancii romane

Click pentru imagine maritaPe Valea Izei, in localitatea Dragomiresti, exista un colt rupt din rai, in care traditia vie a Maramuresului istoric s-a pastrat, ca prin minune, intacta. De cum ajungi pe aceste meleaguri, ai impresia ca te afli intr-o alta lume. Oamenii de aici par neatinsi de schimbarile ce se petrec in jurul lor. Desi au un mic sediu al unei banci, dotat chiar si cu ATM si „blidele“ de la diverse firme de servicii de televiziune prin satelit si-au facut deja aparitia pe la geamuri, ei au ramas neschimbati. Imbracati la fel ca acum un veac, cu „naframi“, „sumne“ viu colorate si „chieptare“ frumos brodate, ei te intimpina voiosi cu un salut mai neobisnuit: „Laudat fie Iisus!“. Ramii surprins si nu-ti vine in minte nici un raspuns la un astfel de salut. Dar ei sint obisnuiti cu asta si-ti clarifica indata nedumerirea: „Sa zice «In veci amin!», ca noi, oaminii d-aici, sintem cu frica lui Dumnezeu. Voi, astia de la oras, n-aveti de unde sa stiti cum ii pi la noi. Si sa stii domnisoruca, daca ii mai zinni pi la noi, ca aici tot mereu asa sa zice, sa tii minte!“. Desi Dragomirestiul a fost declarat recent oras, realitatea contrazice categoric acest termen, care nu i se potriveste deloc.    Muzeul ghiduluiClick pentru imagine maritaMuzeul Tarancii Romane reprezinta un omagiu adus femeii, pentru rolul important pe care l-a avut si il are in dezvoltarea societatii, pastrind peste veacuri credinta crestina, datinile, obiceiurile traditionale si portul popular.Muzeul a fost inaugurat in anul 2001 si este situat in localitatea maramureseana Dragomiresti, de pe Valea Izei, pe drumul principal care face legatura cu orasul Sighetul Marmatiei. Edificiul functioneaza intr-o casa ce dateaza din anul 1720, specifica zonei Maramuresului, alcatuita din piatra, lemn si chirpici, fiind una dintre cele mai vechi case din lemn rotund din zona. „Ghidul“ muzeului, Maria Zubascu, e o femeie din sat care pur si simplu te fascineaza povestindu-ti despre harnicia si ingeniozitatea femeii maramuresene, care cu o mina framinta piinea, cu alta tesea, iar cu piciorul apasa pedalele de la razboi, care, la rindul lor, erau legate de leaganul „coconilor“! Prezentarea „gazdei“ este atit de fermecatoare si detaliata, incit nu te poti satura sa o asculti si te minunezi ca inca mai exista asemenea oameni in secolul XXI, desprinsi parca dintr-un alt decor si neatinsi de tot ceea ce inseamna tehnologie moderna. Simpatica „ghida“ se potriveste de minune cu tot ceea ce are si inspira acest minunat muzeu.    Multe oale-n virf de pomClick pentru imagine maritaCasa-muzeu este una de „gazdoi“ (instariti), cu tinda si camara. Gardul din impletituri ce imprejmuieste curtea casei si poarta mare din lemn, in care se gasesc sculptate citeva versuri, sint de asemenea specifice zonei si atrag privirile turistilor inca dinprima clipa. In curtea casei, ramii mut de uimire vazind un pom impodobit cu „oale si blide“ care mai de care mai colorate. „Gazda“ te lamureste imediat explicindu-ti ca numarul de oale denota prosperitatea familiei, iar daca in virful copacului este o oala rosie, inseamna ca familia are o „fata numa’ buna de maritat“.    „Cuptiorul cu ticlazau“Click pentru imagine maritaIn casa, mobilierul principal era „cuptiorul“, folosit atit la gatit, cit si la dormit. Pe cuptior, un „ticlazau“ (calcator cu carbuni) si alte ustensile cu forme ciudate si denumiri greu de retinut iti fura ochii. Casa avea un singur pat, la care i se adaugau, la nevoie, „laiti“ (banci de lemn), iar copiii mici dormeau direct pe cuptior, acesta fiind locul cel mai cald din casa. Deasupra patului statea „ruda“ (un par din lemn legat pe orizontala) pe care era pusa zestrea fetei inainte de a se marita. Zestrea era formata din „perini“ (perne brodate), „toluri“ (covoare), „fatoi“ (fete de masa), „lepedeuri“ (cearceafuri din cinepa) si „cergi“ tesute din lina. Fetele isi faceau singure zestrea, iar cele care nu le prezentau petitorilor tot acest „arsenal“ isi putea lua adio de la maritis.    „Fusul cu turgalau“Click pentru imagine maritaFiind zona de munte, indeletnicirea specifica fetelor era torsul, iar „Fusul cu turgalau“ (o imbinare armonioasa de piese de lemn, sub forma de stea) este specific acestei zone. Iarna se faceau sezatori unde fetele erau curtate de feciori. La sfirsit, fata il conducea pe pretendent pina in tinda, daca „ii era drag“, iar daca nu, respectivul iesea din casa singur. Scena se repeta citeva seri, dupa care, feciorul ii facea fetei cadou un fus cu turgalau. Atunci, fata era cea mai mindra din sezatoare, fiindca obiectul reprezenta trainicia legaturii lor (atunci sa se desparta cind o piesa din fus va cadea, urmata de celelalte). Daca fata nu gasea singura piesa care se putea desface din fus, raminea si cu fusul, si cu feciorul.     Portul face diferentaMuzeul iti incinta privirile cu numeroase costume populare, specifice Vaii Izei.     Portul se compune din „chemese“, „chieptar“, „zadii“, „gatii“ (pantaloni barbatesti) si „opinci“. Fiecare costum e diferit, in functie de zona (fiind de altfel si un mod de recunoastere a localitatii de provenienta), modelele pastrindu-se din generatie in generatie. Pe linga acestea, se mai gasesc si tot felul de masti folosite in diverse ceremonii de Craciun si de Pasti, dar si multe feluri de colaci folositi in diferite ocazii speciale (nunti, botezuri, inmormintari, Pasti).    „Turistii mai-mai ca nu s-ar mai duce“Pe linga intoarcerea in trecut si retrairea acelor vremuri pe care ti-o ofera acest muzeu, turistii sint invitati chiar sa probeze, daca doresc, aceste porturi populare. Desi muzeul este unul tipic rural romanesc, ironia e ca e vizitat mai mult de turisti straini, din cele mai indepartate colturi ale lumii, care „parca mai-mai ca n-ar mai iesi dinlontru“, profund impresionati de tot ceea ce vad aici, dupa cum ne povesteste simpatica noastra „ghida“.Biletul costa... 1 leu     Muzeul poate fi vizitat zilnic intre orele 9-19 si, desi pare incredibil, 1 leu este pretul pe care turistii il platesc pentru vizita. Pesemne ca nici inflatia n-a ajuns inca pe aceste meleaguri!

comments powered by Disqus