monitorulcj.ro Menu

Cartea deschisa a Imparatiei - Ectenia pentru cei adormiti (6)

Rugaciunile I se adreseaza lui Hristos, Imparatul cel fara de moarte si Dumnezeul nostru, Caruia Tatal I-a incredintat puterea de a judeca oamenii in virtutea calitatii Lui de Fiul Omului.     Preotul: Domnului sa ne rugam.     Poporul: Doamne, miluieste.     Preotul (rosteste cu voce tare urmatoarea rugaciune, urmata de ecfonis): Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, Carele ai zdrobit moartea si pe diavolul l-ai surpat si ai daruit viata lumii Tale, Insuti, Doamne, odihneste si sufletele adormitilor robilor Tai (N) in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinul. Si pentru tot ce au gresit ei cu cuvintul, cu fapta sau cu gindul, Tu, ca un Dumnezeu bun si iubitor de oameni, iarta-i! Ca nu este om care sa fie viu si sa nu gresasca; numai Tu singur esti fara de pacat; dreptatea Ta este dreptate in veac si cuvintul Tau este adevarul.     Ca Tu esti invierea si viata si odihna adormitilor robilor Tai (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava Iti inaltam, dimpreuna si Parintelui Tau Celui fara de inceput si Preasfintului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.     Poporul: Amin.     Preotul: Intru fericita adormire, vesnica odihna da, Doamne, sufletelor adormitilor robilor Tai care acum s’au pomenit, si le fa lor vesnica pomenire.     Si cinta, o data, in altar, Vesnica pomenire, dupa care Poporul din biserica repeta aceeasi cintare de doua ori.      Iisus Hristos este numit aici Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, deoarece El, ca Logos, a participat la toata lucrarea prin care Dumnezeu-Tatal a facut lumea. Iata ce ne spune despre El Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan: Toate printr’Insul s’au facut si fara El nimic nu s’a facut din ceea ce s’a facut. Asadar, Logosul a participat si la facerea omului ca fiinta integrala, alcatuita din trup si suflet. Va banuiesc acum nedumerirea ca in aceasta rugaciune nu I se spune Dumnezeul sufletelor, ci al duhurilor. Explicatia e dubla: Una e de ordin filologic, in sensul ca limbajul biblic foloseste deseori cuvintul duh in loc de suflet, si invers. Sa ne amintim de fiica lui Iair: ni spune ca, prin inviere, duhul ei s’a intors in trup. In limbajul popular, de asemenea, despre omul care de abia a murit se spune ca si-a dat duhul.     A doua explicatie o extragem din antropologia paulina. In gindirea Sfintului Pavel, sufletul e sediul sentimentelor. Dar sentimentele, asa cum stim toti, sint nestatornice, ele putindu-se schimba chiar de la o clipa la alta. Omul care traieste doar la nivelul sentimentelor este un om psihic, pe care Apostolul nu pune mare pret. Sufletul insa are in alcatuirea lui o parte superioara, mai fina, mai nobila si pe deplin statornica, numita duh. Repet, duhul nu este altceva decit sufletul, ci un fel de ozon al acestuia, prin care omul se poate pune in legatura cu Duhul lui Dumnezeu. Omul care nu se lasa condus de labilitatea sentimentelor, ci de statornicia duhului sau, este un om duhovnicesc. Acesta este inzestrat cu daruri duhovnicesti, pe care le impartaseste si altora. Chiar si trupurile care vor invia in fata Judecatii de Apoi vor fi trupuri duhovnicesti, transfigurate, asemenea trupului cu care a inviat Hristos, deci mult mai apropiate de dimensiunea duhovniceasca a omului. Acum ne este mai usor sa intelegem de ce Hristos este Dumnezeul duhurilor si a tot trupul.      El este Cel ce prin invierea Sa a zdrobit moartea si pe diavolul l-a surpat si a daruit viata lumii pe care El a creat-o. Lui Ii cerem sa aseze sufletele repauzatilor nostri in loc luminat, luminat de Cel ce este Lumina lumii, dar si de dreptii din rai, care "ca luminatorii stralucesc", in loc cu verdeata, aceasta fiind o metafora a vesnicei tinereti, a vietii "vesnic neimbatrinitoare", in odihna care nu mai e bintuita de nici un fel de durere, intristare sau suspin.     Gresalele sau pacatele pot fi facute in trei chipuri: prin cuvint, prin fapta, prin gind, sau prin toate trei. Omul e pamint cuvintator. Graiul articulat i-a fost dat numai lui, pentru ca prin el sa comunice cu semenii si, prin comunicare, sa ajunga la comuniune. Din punct de vedere moral, vorbirea e un instrument neutru; sensul pozitiv sau negativ i-l da omul, in virtutea libertatii lui. Sfintul Apostol Iacob este cel ce observa si consemneaza faptul acesta ca nimeni altul. Dupa cum cirmaciul indreapta corabia in directia pe care el o vrea, asa se petrece si cu limba omului: Cu ea Il binecuvintam pe Domnul-si-Tatal, cu ea ii blestemam pe oamenii care sint facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu. Din aceeasi gura ies binecuvintarea si blestemul. Gama pacatelor savirsite prin cuvint e foarte larga, de la gluma proasta si minciuna pina la blasfemie si tagada. Omul care nu i-a pus gurii sale o straja veghetoare si nu s’a straduit ca din inima lui sa iasa intotdeauna cuvint bun, acela se impovareaza cu numeroase pacate. Iata ce ne spune, in aceasta privinta, Insusi Domnul Hristos: Va spun Eu voua ca pentru orice vorba desarta pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua Judecatii. Caci din cuvintele tale te vei indreptati si din cuvintele tale vei fi osindit.     Crestinismul e o religie prin excelenta pragmatica. Intreaga lui teologie, bogata, luxurianta si profunda, se focalizeaza asupra faptei. Enunturile evanghelice sint cit se poate de clare, fara echivoc. Pomul se cunoaste dupa roada si omul dupa fapta; tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca in foc; Nu tot cel ce-Mi va zice Doamne, Doamne! va intra in Imparatia Cerurilor, ci acela care face voia Tatalui Meu. Cuvintele de invatatura adresate oamenilor, oricit ar fi ele de frumoase, iscusite si convingatoare, nu au nici un pret daca cei ce le asculta nu vad faptele cele bune ale cuvintatorilor, prin care sa-L preamareasca pe Tatal Cel din ceruri. Apropierea de Iisus si asumarea cuvintelor Lui trebuie sa duca, neaparat, la fapta; tot cel ce vine la Mine si asculta cuvintele Mele si le face se aseamana omului care si-a zidit casa pe temelie de piatra. In schimb, cel ce aude si nu face este asemenea omului care si-a zidit casa pe pamint fara temelie, sortita prabusirii.

comments powered by Disqus