Limba de lemn si mintea de cauciuc

Acum mai bine de 10 ani, aflat in Opozitie si in vizita in Japonia, in timp ce-si exersa limba de lemn la nivel inalt la o intilnire romano-nipona, Ion Iliescu l-a pus in grea dificultate pe translatorul roman, nevoit sa traduca sintagma: propasirea neamului.
     Sa fim sinceri, e greu de tradus si in romana, daramite in japoneza, acest termen din categoria „nazuinta“, „chezasie“, „precupetire“, extras din vocabularul de aur al secretarilor de partid.
     Propasirea asta despre care vorbea Ion Iliescu era cea care a facut din romance mame eroine si din copiii lor decretei: dorinta lui Nicolae Ceausescu de a popula pamintul cu romani stimulind financiar cresterea numarului de nasteri.
     Astazi (ieri – n.r.), Inalta Curte de Casatie si Justitie a dat sentinta definitiva in procesul intentat de Mariana Dincu statului roman prin care femeia solicita sa i se plateasca trei indemnizatii, si nu una: cite o indemnizatie pentru fiecare dintre cei trei copii ai sai rezultati dintr-o singura nastere.
     Sigur ca mama tripletilor avea dreptate si nu ar fi trebuit sa treaca un an de procese sa se constate evidenta: faptul ca indemnizatia lunara pentru cresterea copilului se acorda – asa cum ii zice si numele – pentru cresterea copilului, nu a nasterilor. Dar, asa cum nu poti traduce limba de lemn, nu poti intelege nici mintea de cauciuc a functionarilor care au decis pe dos.
     Raportat la scara planetara, mai ales in momentul actualei crize financiare mondiale, nimeni nu va tine minte miine cazul femeii din Alba Iulia si al celor trei copii ai ei.
     Legatura dintre Mariana si Alba Iulia si finantele mondiale, dintre atom si univers, e facuta tocmai de cei trei copii nascuti de femeie si functionalitatea sistemelor de asigurari sociale.
     Acestia sint termenii in care se va judeca viitorul unei planete in care scaderea natalitatii va crea mari dileme economice generatiilor urmatoare, in care populatia activa va fi coplesita de cea inactiva, pe care va fi nevoita sa o sustina.
     Daca nu avem imaginea de ansamblu, ingrijorarea poate parea exagerata, la fel ca si comparatia.
     Priviti insa putin spre est si faceti un calcul simplu. Cum va arata China peste 20 de ani, cind singurul copil la o familie permis de legea chineza va fi nevoit sa sustina doi parinti pensionari, poate si un unchi si o matusa? Inmultiti acum cu populatia Chinei. Sau trebuia sa spun propasiti?