monitorulcj.ro Menu

Viata de ciine

Dupa un an intreg de alergatura, munca, stres si agitatie, romanii au intrat cu sperante de mai bine in al doilea an european - 2008. Cu acelasi chef de munca, cu mai multa energie dupa un scurt concediu si citeva zile de sarbatoare si cu 365 de zile pline in fata, romanii si-au inceput din nou agonia. De ce spun agonie si de ce scriu aceste rinduri aflati mai jos.La ce se rezuma un an pentru un roman de rind? Hadeti sa fim corecti si sinceri cu noi insine si sa incercam sa despicam firul in patru. Cele 12 luni se rezuma la o goana nebuneasca dupa bani, pe care ii cheltuim apoi, spunem noi, cu zgircenie. Pina aici este adevarat, dar ce ramine dupa acest ciclu? Unii ar spune ca ramine experienta. Eu pot sa dau argumentul ca ramine doar un om mai batrin cu un an. Altii ar putea spune ca ramine ceea ce ai pus deoparte. Pot sa dau si aici contraargumentul oboselii si al problemelor de sanatate acumulate in cele 12 luni. Ar mai fi si cei care pot sa spuna ca ramine sentimentul de implinire pe care il are oricine atunci cind a terminat o treaba si a facut-o si bine. Toate acestea palesc atunci cind stii ca trebuie sa o iei de la capat, iar experienta iti spune ca se putea si mai bine. Cel putin, pentru mine, o ora, o zi, o saptamina, o luna si un an, au toate cam acelasi tipar. Dis-de-dimineata, cind se da trezirea, graba inlocuieste orice logica. Nu mai conteaza ce spune medicul, ce a spus mama si ce ar trebui facut. Totul este sa ajung in stare perfecta de functionare la servici si - imperios necesar - sa ma prezint la timp. Paradoxal, acest lucru nu mai este impus de vreun tovaras cu pontajul in mina, ci de nevoia de a putea bifa toate sarcinile trecute chiar de mina mea in agenda. Ziua curge in acelasi ritm. Din timp in timp, la lista din agenda se mai adauga cite ceva de facut, iar cind vine seara se face lista pentru a doua zi. Pina cind binefacerea somnului ma loveste in moalele capului, imi storc creierii pentru a gasi solutii la problemele de a doua zi, dar si pentru a afla unde am gresit in ziua curenta. In fiecare luna exista momente cheie. Zilele in care sint remunerat. E o bucurie ciudata care se traduce prin calcule minutioase de impartire a banilor, astfel incit sa ajunga pina luna urmatoare. Ciclul se repeta enervant timp de 12 luni pe an. Am intrebat, mai mult ca sa ma aflu in treaba, daca este normal si am primit un raspuns fara echivoc. “Asa face toata lumea. Este un program normal pentru un om care isi doreste ceva de la viata, iar ca sa ai timp de familie trebuie, intii de toate, sa te gindesti la bunastarea ei”. Pe moment am fost de acord, dar pe masura ce scriu aceste rinduri incep sa cred ca undeva s-a strecurat o greseala. Fiind la fel de sigur ca o buna parte dintre toti cei care cititi aceste rinduri aveti aceeasi problema, incerc marea cu degetul. Haideti sa incercam impreuna sa hotarim unde gresim si ce ar trebui sa facem pentru ca mecanismul robotic ce invirte aceasta existenta sa cedeze definitiv in fata omului cu sentimente, asteptari si defecte!

comments powered by Disqus