monitorulcj.ro Menu

?Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor!"

Duminica din zorii luminosi ai PasteluiIndata dar dupa pragul acesta, asa-zis, al sarbatorilor, Sfintii care au alcatuit ritmul liturgic al Bisericii au rinduit o Duminica pe care o numim „de dupa Botezul Domnului" (desi toate duminicile pe care le praznuim sint „dupa Boboteaza", poarta de har ce-L face pe Hristos vazut lumii). Am putea-o numi, tinind in inima cintarea Bisericii, Duminica din zorii luminosi ai Pastelui, caci zice corul Bobotezei: „Lui Adam, celui ce orbise in Eden, i s-a aratat soarele in Betleem si i-a deschis ochii, spalindu-i pe ei in apele Iordanului. Si celui innegrit si intunecat i-a rasarit lumina cea neapusa: nu-i va mai fi lui noapte mai mult, ci pururea ziua. Ca niste zori de zi spre dimineata S-a nascut pentru el, caci in dupa-amiaza S-a ascuns, precum se scrie. Aflat-a Rasaritul de soare, care l-a ridicat pe el, cel ce a cazut catre seara; s-a scuturat de intuneric si a ajuns la Lumina Care S-a aratat si a luminat toate" (Icosul Praznicului Bobotezei, Sfintul Ioan, in 7 ianuarie). Orbitul din Eden, omul cel dintii, se vadeste a fi asadar restaurat in Hristos, prin Duhul cel Sfint. Iar Boboteaza marca „zorii" acestei asezari intru lumina.Evanghelia de la MateiDuminica aceasta, avind ca Evanghelie Evanghelia de la Matei (4, 12-17), este prefatata de simbata zisa „dupa Botezul Domnului" (Matei 4, 1-11); si in acest din urma context - al ispitirii Domnului de catre diavol in pustie, dupa postirea cea de patruzeci de zile - trebuie citita aceasta „iesire la propovaduire" a Domnului nostru Iisus Hristos. Lui I s-a dat dintii biruinta asupra trupului, carnii si singelui si asupra dusmanului celui infricosator, care este diavolul, tatal minciunii si al ispitirii, pentru ca mai apoi sa continue glasul lui Ioan, intemnitatul si ucisul pentru Adevar. Ioan, cel caruia i se potrivesc cu prisosinta cuvintele cintarii liturgice: „De venirea Ta cea trupeasca temindu-se Iordanul, cu cutremur s-a intors, si slujba cea duhovniceasca plinind-o Ioan, cu frica s-a tras inapoi..." (condacul Sfintului Ioan) - aceasta „tragere inapoi" de teama si smerire fiind definitorie in contextul mintuirii noastre - nu uita nici o clipa sa aminteasca-n toate ale sale ca el scade pentru ca El, Hristosul Slavei, sa creasca (Ioan 3, 30).VestitorulPe masura ce Sfintul Ioan, propovaduitorul venirii Mirelui celui Care ridica pacatele lumii, se-ascunde vederii (nu doar la figurat) Hristos creste vederii noastre. Cind Ioan este dus in temnita (Mt 4, 12; Mc 1, 16; Lc 5, 11) este momentul pe care Domnul il alege sa-i duca mai departe propovaduirea. Pecetea proorocilor, care mijloceste Legea Veche si Legea Noua, Ioan Botezatorul, asemeni unui luceafar de dimineata, vesteste sosirea Soarelui Hristos. Iar Hristos-Domnul preia cuvintul omenesc de-acolo de unde se oprise ingereasca propovaduire a Botezatorului. Cuvintul dintii, cuvintul de ordine al Legii celei Noi se-adauga Legii celei Vechi in chip firesc, desavirsind-o. Mesaj generalAcest „Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor!" (Mt 4, 17) era, daca vreti, trecerea in plan personal, in planul fiecarei persoane in parte, a mesajului general, pe care, de veacuri, Dumnezeul lui Avraam si Moise, Dumnezeul Cel viu al Patriarhilor si al Profetilor il lansase, cerind lui Israel intoarcerea (acel Shema, Israel!, Asculta, Israele!, care preceda orice cuvint al proorocilor catre neamul cel ales). O „intoarcere" catre chipul slavei lui Dumnezeu, care subzista in Adamul cel vechi si pe care Adamul cel Nou - Hristos Domnul -, curatindu-l de zgura pacatului ce facuse crusta din apropierea de focul iadului si al mortii, avea sa-l izbaveasca prin faptele Sale cele mintuitoare, incepind cu Nasterea Sa si culminind cu Invierea cea din morti, Botezul Sau la Iordan fiind - cum am mai spus - poarta de har prin care Domnul Iisus S-a facut, mai luminat, vedere lumii intregi. Stihirile PrazniculuiBotezul Domnului nu este indiferent mintuirii noastre, dupa cum teologia cintata a Stihirilor Praznicului ni se arata: „Cum Te vom cinsti, Hristoase, noi, robii Tai, pe Tine, Stapinul, dupa vrednicie? Ca pe noi, pe toti, in ape ne-ai innoit". Sau: „Lumina cea adevarata S-a aratat si luminare tuturor Se daruieste. Se boteaza cu noi Hristos, Cel Ce este mai presus de toata curatia. Pune sfintenie in apa si curatire sufletelor se face aceasta. Pamintesc lucru este ceea ce se vede si mai presus de ceruri ceea ce se intelege; prin baie este mintuirea, prin apa Duhul si prin afundare se face suirea noastra la Dumnezeu. Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, slava Tie!". Iar mai apoi: "Cel Ce imbraca cerul cu nori Se imbraca astazi cu repejunile Iordanului si Se curateste cu a mea curatie Cel Ce ridica pacatele lumii" (Stihirile Praznicului Botezului, glas 1).PocaintaAici sta cheia tilcuirii - fie si macar in parte - a lucrului pocaintei celei ce se cere de la noi si, odinioara, de la cei ce-l ascultau pe Sfintul Ioan si-apoi pe Hristos-Domnul, in pocainta cea dupa chipul lui Hristos, aceea pe care o da spre „rumegare" duhovniceasca in Duminica aceasta Apostolul pe care-l citim la Sfinta Liturghie. Caci zice Sfintul Apostol Pavel Efesenilor: „Dar fiecaruia dintre noi i s-a dat harul dupa masura darului lui Hristos. Pentru aceea zice: „Suindu-Se la inaltime, robit-a robia si daruri datu-le-a oamenilor". Iar aceea ca S-a suit ce inseamna decit ca El mai intii S-a pogorit in partile cele mai de jos ale pamintului? Cel Ce S-a pogorit El este si Cel Ce S-a suit mai presus de toate cerurile, pentru ca sa umple totul.BisericaAu trecut sarbatorile, dar Sarbatoarea ne sta mereu inainte. Caci ce altceva este Biserica, daca nu o trecere din sarbatoare in sarbatoare, din slava unei sarbatori in slava altei sarbatori, pina in ziua in care ne este dat sa ne impartasim „mai cu adevarat" de slava cea vesnica? Cu aspra conditie ca din Sarbatoare sa nu facem sarbatorire, diminuind bucuria slujirii lui Dumnezeu cu slujirea pintecului sau a altor patimi, atit de exacerbate de constiinta moderna a sarbatorii.Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

comments powered by Disqus