monitorulcj.ro Menu

Cuvint despre Impartasanie

Slujba in sine a Sfintei Liturghii ne incinta prin cuvintele pe care le auzim pentru acestea nu sint cuvintele noastre, ci cuvinte dumnezeiesti. De exemplu, numai invocarea numelui Mintuitorului Hristos este un lucru fantastic; adica nu iti exprimi numai prietenia fata de Mintuitorul Hristos. In momentul in care te intilnesti cu un prieten si ii spui pe nume nu iti exprimi numai bucuria de moment, ci toata dragostea ta ca te-ai intilnit cu respectivul prieten, in care esti intr-o legatura de comuniune. Parintele Dumitru Staniloae spunea ca numele fiecaruia dintre noi pe care l-am primit prin Taina Botezului are o valoare deosebita din punct de vedere al capacitatii de iubire; este o forta a iubirii care tine de nume si, in momentul in care doua persoane se intilnesc pe strada si se saluta, nu exista doar o simpla comunicare, un schimb de informatii, ci numele rostit nu face altceva decit sa bombardeze aceasta forta de iubire pe care o are persoana respectiva si sa se reverse asupra celuilalt. Iata, iubirea nemarginita a lui Dumnezeu se revarsa asupra noastra cind spunem, in formule deosebite, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ne! sau Doamne, miluieste-ne! Dar pentru aceasta trebuie sa ne adresam corect, in formule liturgice. Este aceasta o bucurie deosebita, deci participam la o bucurie cereasca. Bucuria aceasta trebuie implinita cu impartasirea noastra cu Trupul Singele Mintuitorului Iisus Hristos. Luam o comparatie cu viata cea de toate zilele: nu este interzis ca omul sa-si manifeste bucuria in anumite momente din viata sa, iar cea mai mare bucurie este taina nuntii. Dupa ce se savirseste aceasta taina in Biserica urmeaza un ospat, o masa frateasca, o masa a iubirii. Dar sa ne imaginam ca noi participam la bucuria tinerilor, dar nu sintem invitati la masa. Stam numai si privim. Asa sintem si noi, care venind la Biserica mereu, dar aminam impartasirea cu Trupul si Singele Mintuitorului Iisus Hristos. La fel ca trupul, si sufletul are nevoie de hrana si la fel cum exist acel ritm biologic, exista si un ritm spiritual. Daca nu facem o legatura intre ritmul biologic si ritmul spiritual, atunci traim fie numai biologic, fie plecam din lumea aceasta ca fiind propriii nostri criminali. Vreau sa va pun la suflet un lucru, de care sigur va veti aduce aminte, daca nu acum, cel putin la dreapta judecata a Mintuitorului, cind El va va intreba: De cite ori ati participat la Sfinta Liturghie? De cite ori M-am jertfit pentru voi si v-am chemat? Chemarea preotului la impartasire, Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati...daca ne va ramine in suflet, cred ca ne va face sa intelegem ceva. Acestea sint lucrurile-conditii ale apropierii noastre de Sfinta Impartasanie. Frica de Dumnezeu, pentru ca nu pot fi nepasator. Nu avem decit o singura sansa pozitiva: mintuirea. Daca putem marturisi in fata lui Dumnezeu neputinta noastra, harul lui Dumnezeu vine si ne intareste in asa fel incit a doua conditie, credinta este puternica si este dublata de nadejde. Stiu si cred ca „Tu esti Fiul lui Dumnezeu Celui viu si ca acesta este Cinstit Trupul si Singele Tau, cred ca sint cel mai pacatos, poate chiar primul dintre ei, dar cred si ca iubirea Ta este nemarginita". Iar o alta conditie este dragostea. Venim cu frica de Dumnezeu, dar nu cu o frica ce ne indeparteaza, ci este frica plina de recunostinta pe care o are un fiu fata de parintii sai. Daca credinta este forta care ne tine in viata, hrana sufleteasca este iubirea.Deci la asta sintem chemati: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa ne apropiem..., pentru ca sa ne impartasim cu Trupul si Singele Mintuitorului Iisus Hristos si sa devenim impreuna El, un trup, adica purtatori de Hristos, hristofori. Amin.IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului

comments powered by Disqus