monitorulcj.ro Menu

Semnificatia pomenirilor si a rugaciunilor de mijlocire din cadrul Sfintei Liturghii

 Rugaciunea liturgica, dupa continutul sau, poate sa fie doxologica (prosevhaí), adica de lauda si preamarire a lui Dumnezeu, de multumire (evharistiaí) si de cerere (deíseis). Desi exista o ierarhizare a lor, elementele lor caracteristice se intilnesc adesea in cuprinsul aceleiasi rugaciuni. Rugaciunea care insoteste cererile si ofrandele credinciosilor, prezentindu-le lui Hristos si, prin Hristos, Tatalui din ceruri, ia forma rugaciunii de mijlocire.In rugaciunea Bisericii se pot observa doua directii aparent contradictorii. Pe de-o parte, Biserica este intoarsa spre lumea intreaga, spre intreaga umanitate, chemind credinciosii la unitatea de iubire si credinta, ca sa se implineasca Biserica, Trupul tainic al Domnului. Pe de alta parte, Biserica se preocupa de trebuinta, nevoia si bucuria fiecaruia. Antinomia aceasta consta in aceea ca in crestinism ansamblul creatiei are aceeasi valoare ca si fiecare persoana in parte. „Daca implinirea persoanei este de a se tine in sobor cu totii, implinirea lumii este de a deveni viata fiecaruia, caruia Dumnezeu i-a daruit lumea ca viata" (Alexandre Schmemann, „L'Eucharistie Sacrament du Royaume", Paris, 1985, p. 8).Cererile credinciosilor si darurile aduse de ei sint prezentate lui Hristos in cadrul Sfintei Liturghii, prin pomenirea nominala a acestora, prin amintirea numelui lor de botez.Sensul teologic al pomenirilor liturgiceIntrarea mare cu Sfintele Daruri este deschisa si incheiata de cuvintele de „comemorare": „Pe voi pe toti s...t sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu...". Ofranda credinciosilor este insotita de mijlocirea ca Dumnezeu sa-si aminteasca de noi.a) Semnificatia memorialului liturgicPentru a intelege semnificatia memorialului liturgic vom aminti mai intii sensul memoriei (amintirii), ca dar tainic si specific omului, de a „reinvia trecutul" si de a pastra cunostintele despre acesta. Aceasta facultate a omului are nota sa de ambiguitate. Pe de o parte, ma face sa retraiesc real trecutul, iar pe de alta parte trecutul nu este reinviat fara intoarcere, aparind constiinta ca acest trecut este absent. De aici si tristetea care insoteste memorialul natural. In ultima analiza memoria este constiinta mortii. Prin aceasta omul cunoaste ca este muritor si poate sa inteleaga natura vietii celei noi data noua prin Hristos.Dupa doctrina vetero-testamentara „amintirea lui Dumnezeu" insemneaza intoarcerea Lui spre lume, prin puterea Sa providentiala care mentine lumea si ii da viata. Se spune ca a trai inseamna a ramine in amintirea lui Dumnezeu si a muri inseamna a decadea din aceasta.Darul amintirilor dat de Dumnezeu omului este energia care transforma iubirea in viata, in cunostinta, in comuniune si in unitate. Amintirea omului de Dumnezeu este iubirea sa ca raspuns celei dumnezeiesti, este intilnire si comuniune cu Dumnezeu. Omul singur, coroana creaturilor, pastreaza amintirea de Dumnezeu si prin cunoasterea vie a lui Dumnezeu el isi da seama ca lumea este a lui Dumnezeu, o primeste de la Dumnezeu si e chemat sa o ridice spre Dumnezeu.Amintirea lui Dumnezeu fata de om este „Dar de viata", iar amintirea omului fata de Dumnezeu este primirea acestui dar al vietii si sporirea lui.Pacatul stramosesc consta in uitarea lui Dumnezeu. Omul si-a indreptat iubirea sa, amintirea sa si viata sa asupra altor lucruri, mai intii de toate asupra sa insusi. S-a departat de Dumnezeu si a incetat de a-L mai vedea. De aceea, mintuirea omului si a lumii, regenerarea vietii, consta in a restabili amintirea ca putere datatoare de viata. Daca omul a uitat de Dumnezeu, in schimb Dumnezeu n-a uitat pe om. Mintuitorul Hristos, prin Care s-a realizat mintuirea, este „intruparea in si pentru lume a amintirii lui Dumnezeu fata de om, a iubirii divine", cit si „manifestarea si actualizarea perfecta a amintirii omului fata de Dumnezeu".In cadrul Liturghiei, care este a Bisericii - Trupul tainic al Domnului, trebuie sa ne amintim de Hristos, recunoscind tot ce a facut pentru noi, in noi si cu noi, „aducindu-ne aminte asadar... de cruce, de groapa, de invierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de sederea cea de-a dreapta si de cea de a doua si slavita iarasi venire". Prin Hristos noi comemoram trecutul si viitorul ca vii in noi, ca transformate in propria noastra viata pentru a o indumnezei.Prin pomenire se realizeaza o reunire a celor pomeniti in amintirea lui Hristos, patrunzind in iubirea Sa care ne-a facut pe toti frati. Nu exista deosebiri intre cei vii si cei adormiti in Domnul, in cadrul memorialului liturgic. Dumnezeu, in a Carui amintire sintem uniti toti, „nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor" (Mt 22, 32).b) Pomenirea pe numePrin pomenirea pe nume a unei persoane noi ne amintim de aceasta, adica ne-o aducem in memorie, o facem sa fie vie in mintea si inima noastra si in rugaciunea noastra. Pomenirea pe nume este inceputul comuniunii cu persoana pomenita, ca o necesitate implicata in natura persoanei.Numele primit la botez il face pe crestin constient de responsabilitatea sa ca persoana, marcind chipul lui Dumnezeu din el, refacut prin taina nasterii din nou. Intre el si Dumnezeu se stabileste o relatie personala. Pastorul cel bun isi cheama oile Sale pe nume (In. 10, 3). Cei renascuti la viata in Hristos si urmatori ai Lui vor avea numele lor inscrise in ceruri, dupa cuvintul Mantuitorului (Lc. 10, 20).Numele exprima existenta persoanei, nu insusiri abstracte ale acesteia, o existenta concreta si vie, „plina de energie iradianta". Acest simbure unic al existentei, cind este atins prin nume, pune in vibratie acea persoana si isi trimite energia ei, potentialul ei de iubire spre cel ce ii rosteste numele. Aceasta revarsare produce la rindul sau o miscare de raspuns, creindu-se astfel comuniunea intre aceste persoane. De aceea ce noi Il chemam pe nume pe Hristos, aceasta invocare realizind o oarecare prezenta a Sa, prin puterea Numelui, deschisa spre comuniune, si ii prezentam si pe semenii nostri, pomenindu-i pe nume, pentru ca ei sa devina nemuritori in amintirea lui Dumnezeu.I. P. S. Laurentiu,Mitropolitul Ardealului

comments powered by Disqus