monitorulcj.ro Menu

Bunul, echilibratul si duhovnicescul nostru Patriarh, a fost chemat la Domnul Hristos

 Parintele Patriarh s-a nascut la 7 februarie 1915 in Tocileni, judetul Botosani, ca al 10-lea copil al familiei Dumitru si Marghioala Arapasu. La botez a primit numele de Toader. Intre anii 1921-1927 urmeaza cursurile scolii primare din satul natal. La o virsta frageda, in 1928, fiind ranit de dragostea lui Hristos, intra ca frate de manastire la Schitul Sihastria Voronei. In 1929 incepe cursurile Seminarului Monahal la Manastirea Neamt si le termina la Seminarul Monahal de la Manastirea Cernica. Pe 6 august 1935 depune voturile monahale la Manastirea Bistrita, judetul Neamt, primind numele de Teoctist. Intre anii 1940-1944 urmeaza cursurile Facultatii de Teologie a Universitatii din Bucuresti, obtinind licenta in 1945 cu calificativul „magna cum laudae”. Pe 25 martie 1945 este hirotonit ieromonah, ierodiacon fi-ind de mai inainte, la Catedrala Mitropolitana din Iasi, unde devine si mare eclesiarh. In 1948 este ridicat la rangul de arhimandrit. Pe 28 februarie 1950, la propunerea Patriarhului Justinian Marina, este ales episcop vicar patriarhal. Este hirotonit in treapta arhieriei pe 5 martie 1950, de catre Patriarhul Justinian, Mitropolitul Firmilian al Olteniei si Episcopul Chesarie al Dunarii de Jos. Intre anii 1950-1954 este Rector al Institutului Teologic din Bucuresti. Pe 28 iulie 1962 este ales episcop al Aradului, Ienopolei si Halmagiului, iar intre anii 1969-1970 este si locum tenens al Episcopiei Oradiei. La 28 ianuarie 1973 devine arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei. De la 25 septembrie 1977 este ale Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei, intre 1981-1982 fiind si locum tenens al Mitropoliei Transilvaniei. De la 8 noiembrie 1986 ocupa scaunul de Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei, Loctiitor al Cezereei Capadociei si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Pastoreste Biserica noastra in vremurile cele mai dificile, cu mult echilibru si cu intelepciune. A rabdat mult, a iertat mult, a iubit mult, a fost parintele ierarhilor, preotilor si credinciosilor. A trecut Biserica peste cumpana din 1989 si, cind a fost cazul, s-a smerit si a dat dovada de o atitudine de pateric. A reusit dimpreuna cu ierarhii, preotii si credinciosii ca in vremurile de libertate sa imprime Bisericii dinamismul necesar si sa reocupe toate domeniile vietii noastre sociale din care Hristos fusese alungat in timpul perioadei comuniste. Arhiepiscopia noastra, de Alba Iulia, Manastirea Rimet, Manastirea Recea, si mai multe orase si sate din Eparhia noastra au avut mingiierea de a fi vizitate, binecuvintate si incurajate de Patriarhul Teoctist. I-am simtit caldura inimii si imbarbatarea-i duhovniceasca si parinteasca. Recunostinta oamenilor, atit cit se poate ea manifesta, s-a concretizat prin citeva acte concrete: a fost membru de onoare al Academiei Romane; Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bucuresti si al altor universitati din tara; Doctor Honoris Causa al Universitatii din Lublin; a primit premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Romane pentru tiparirea in 1988 a editiei jubiliare a Bibliei de la Bucuresti. A primit multe alte distinctii bisericesti si laice atit din strainatate cit si din tara. Nu putem trece cu vederea receptivitatea Patriarhului nostru legata de dorinta expresa a lui Hristos ca toti crestinii „sa fie una”. Ramine istorica vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti si a Patriarhului Teoctist la Roma. Privindu-i atunci, si nu numai atunci, vesmintul alb si chipul luminos, realizai faptul ca peste Patriarhul nostru odihneste harul lui Dumnezeu. Acum el s-a dus acolo unde „toti muritorii mergem”, si cu siguranta poate spune dimpreuna cu Sfintul Pavel: „Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savirsit, credinta am pazit: De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui” (2 Timotei 4,8). Parinte Patriarh, Dumnezeu sa va aseze in loc de odihna si lumina si nu ne uitati in fata prestolului Sfintei Treimi, nici pe noi, cei ce inca sintem calatori pe valurile involburate ale acestei vieti, si mai ales, nu uitati Biserica pe care ati slujit-o cu credinciosie si jertfelnicie! † A N D R E I, Arhiepiscopul Alba-Iuliei

comments powered by Disqus