monitorulcj.ro Menu

Statiunea de la granita bunului simt

Ce s-a intimplat cu statiunile din tara noastra? Toti ne intrebam de ce mor incet in fata competitiei cu locatiile din strainatate? O scurta excursie de 3 zile la Baile Felix scoate la iveala toate „perlele“ si lipsurile statiunii. Uimit nu mai poti sa fii, deoarece acelasi tablou apare in mai toate statiunile romanesti. Cazare la „prietenul“ TomaNici n-ajungi bine in statiune, ca esti asaltat de oameni prietenosi, mai ales cind vad ca esti turist de prin alte parti venit sa admiri comoara lor bihoreana. Te masoara din cap pina in picioare, cu o precizie demna de un ceas elvetian, si iti pun pe loc eticheta: om cu bani. Caz concret: nea Toma. „Baieti, va duc la mine in pensiune si va cazez ca pe niste regi. La mine veniti ca la un prieten vechi care va tine la el in casa“, au fost primele cuvinte ale lui nea Toma. Taximetrist in Oradea de meserie, omul si-a ridicat incetul cu incetul o casa pe undeva pe la margine statiunii si acum statea in buricul tirgului sa-si mai prinda „vreo doi prieteni“ pentru ultima camera ramasa libera. „Nu-i departe. Da’ de unde! 5 minute cu masina sau 7 pe jos“, se jura barbatul, a carui logica poate nauci pe oricine. 5 minute bune trec din mijlocul statiunii pina la Toma. Camera, laudata mai tot drumul, se iveste de dupa o usa care scirtiie din toate balamalele. „Asta v-o dau voua pentru doar 600.000, ca intre prieteni“, spune mindru nea Toma. Un pat mare, „matrimonial“, domina incaperea in asa fel incit nu mai ai loc nici macar sa te misti in ea. Ne trage Toma de-o parte. „Daca vreti sa va faceti un gratar, aveti aici tot ce va trebuie“, afirma barbatul, privind spre un vechi butoi de fier acoperit cu un grilaj. Si, colac peste pupaza, vine Toma cu argumentul de senzatie. „Baieti, am aici la pensiune doua fete frumoase rau si asa tinere ca voi. Le luati cu masina cind veniti, va imprieteniti cu ele si dupa aia nu ma intereseaza ce faceti“, rinjeste obosit barbatul pe la vreo 40-50 de ani, plictisit de clientii care i-au calcat pina in prezent pragul „pensiunii“. Nu ne convine oferta... plecam in cautarea unui alt loc de cazare, blestemind in sinea noastra ideea de a veni in statiune fara a avea ceva pregatit dinainte. „Las’, ca asa-i mai fain“, vine imediat si replica.„Aduceti femei si pentru Tatae“In jur de sase camere vazute in decurs de maxim o jumatate de ora. Toate una si una, cu cite o mica problema, mai mult sau mai putin reala. „Ma baieti, eu cred ca sinteti numa’ voi doi, da’ sa nu cumva sa va faceti patru peste noapte“, ne explica o doamna conditiile de cazare de la ea din pensiune. Pornim mai departe nesatisfacuti. Dam sa intram pe o ulita, cind din spate sintem chemati de un batrinel cu camasa desfacuta si un clop de paie in cap. „Haidati aici, sa vedeti ce am!“. Ne conduce undeva sus, intr-o casa cam murdara, in care troneaza un miros ascutit de transpiratie. Ajungem la etaj si deschide „Tatae“ usa. Trei paturi mari intr-o incapere destul de spatioasa. In rest, mobilier vechi pe margini, o masa aruncata undeva in centrul incaperii, o mocheta cam roasa de vreme si nelipsita carpeta „Rapirea din Serai“ agatata pe perete. Stam putin pe ginduri. „Ma, hai sa vedem si baia“, ne hotarim dupa ce stam o clipa pe ginduri. Baia, aflata chiar linga camera, dispune de toaleta, o chiuveta si o cada, la care n-am descoperit decit ulterior faptul ca nu avea robineti si, astfel, nu puteam face dus. Ii zicem scurt ca o luam si ne aruncam boarfele de oraseni pe pat. „Daca veniti cu femei aduceti si mie una“, zimbeste batrinul dindu-ne restul de la plata pentru doua nopti.Scaldat in miez de noapte... vezi sa nuCaldura mare si in camera, dar parca mai mare afara pe balcon. Iesim sa ne luam in stapinire regatul. Soseaua principala, zarva mare, o pizzerie prezentabila, doua birturi cu manele mai in spate si lume multa la bustul gol pe margine. De fapt, barbati la bustul gol, mai exact doar la buricul gol, o moda neinteleasa, cea in care reprezentantii sexului tare umbla cu maieurile ridicate peste buric. Ne grabim si parasim odaia lui „Tatae“, nu inainte de a descoperi ca nu putem face dus la „baie“. Injuram. Ne revenim si pornim din nou la drum in cautarea unui strand deschis pina tirziu in noapte, unde sa ne scaldam (nu facusem dus pina atunci din cauza conditiilor „inamice“ de la „Tatae“). Gasim un magazin si pentru a ne stinge setea apelam la doua doze de bere. Le bem cu incetinitorul, insa, pentru a savura fiecare picatura de licoare creatoare de momente frumoase, din cauza ca domnisoara de la magazin ne raspunde la comanda „doua doze“ cu: „O suta de mii“. Ne invirtim si luam la rind bazinele cu greutate, Apollo si Felix. Peste tot inchis. Oameni de ordine string suvenirurile lasate pe jos de clienti in acea zi mirifica de vineri. Dam de un portar de treaba la Felix. „Io v-as lasa sa faceti o baie, ca mi-ar prinde si mie bine de-o bere, da’ ma vede aia de sus“, zice omul, rascolind in noi sentimente care mai de care mai inaltatoare. Confuzie, insa. „De cind o montat astia camerele de supravegheat, nu mai merge la fel ca inainte“, trage concluzia barbatul. Mergem mai departe. Cineva ne sopteste ca la Hotel Padis piscina e deschisa mai mult timp. Ajungem si locul cu pricina, insa ne dam seama ca vom  dormi la fel de murdari precum eram, bazinul fiind inchis. Ne mutam la o terasa, unde uitam de noi vreo 2 ore si mai uitam si vreo 40 de lei pentru nota. Ne retragem la „Tatae“, pentru o seara de pomina, promitem, insa, ca a doua zi sa o luam de la capat. Si sa facem baie.1 Mai, de-a dreptul muncitorescA nu se intelege ca e vreo legatura cu sarbatoarea internationala a Zilei Muncii. Nu. E vorba despre genul de persoane care isi petrec concediul la 1 Mai. Doi metri mai departe de locul in care stam la soare, mai multi tineri isi asaza lucrurile. Intra in bazin si, bineinteles, ies dupa citeva minute. Ne cad sub ochi un el si o ea. El, masiv, spate de dulap, tatuaj pe brat cu dragoni si aur la git cit sa-ti iei Mertan si viloaca plina de turnulete. Ea, printesa, aratoasa, se apuca de lins o inghetata. El isi aprinde o tigara si ii spune jumatatii sale: „No, tu, uita-te ca trag in piept“. Ea, cu o voce delicata, de colo: „No, du-te ma, ca ti in gura“. Izbucnim in hohote de ris. Ne revenim rapid, pentru a nu atrage atentia „muntelui de aur“ de linga noi. In apa, clor si resturi aduse de vint, cite-un ambalaj uitat de vreun turist grabit. Lumea se inghesuie la intrarea in bazin. Bazin, bineinteles, cu apa calda, la fel ca in orice alt strand din 1 Mai sau Felix, in afara de vreo doua piscine, pe care, insa, nu le-am gasit. Senzatie de gaina ce fierbe in supa, generata in mare parte si de hipertemperatura de afara, dar si de cele 40 si ceva de grade din apa. Ne plictisim repede de fiert in supa si plecam catre locul de cazare, deja celebra vila „Tatae“. Pina la masina mai observam citeva specii de barbati cu maieurile peste buric si cu bani la slip. Ridem in sinea noastra, ne facem cruce in realitate si ne gindim cu groaza la viitor. Macar am facut o baie.In sfirsit... baie in miez de noapteAjungem inapoi in Baile Felix, dupa o scurta escapada in Oradea, oras care ne-a impresionat. Ne chinuie un gind, asa ca ne punem iar pe drum pentru a gasi un loc de scaldat in miez de noapte. Ajungem la Hotel President, loc recomandat cu deosebita caldura de „prietenul“ Toma. „E piscina cu apa rece si nu va cere intrare. Acuma, daca se intimpla cumva sa va ceara, nu e mai mult de 50.000“, ne aducem aminte de vorbele lui Toma. Ajungem la poarta. Nuntasi peste tot. Facem legatura cu o nunta care a trecut pe linga noi mai devreme. Nuntasii asteptau sa ajunga mirii pentru a porni cheful din restaurantul hotelului. Se uita la noi. Noi in slipi amindoi, cu prosoapele intr-o mina si cu portmoneele in cealalta. Pauza. Ne uitam unul la altul si apoi la piscina. Are cam dimensiunea camerei pe care ne-a aratat-o Toma, deci intelegem imediat de ce i s-a parut gigantica. Ridem iar, ne cuprinde rusinea, ne urcam cu tot cu slipi in masina, ne mai amuzam putin de situatie si-l mai pomenim de citeva ori pe Toma cu toate rudele lui cu tot. Ajungem inapoi la „Tatae“ si observam ca in apropiere lumea iese dintr-o piscina. Ne grabim sa ajungem acolo. Apa iti ajungea aproape de genunchi, insa era in continua scadere, bazinul fiind in curs de curatare. Ne aruncam in apa, ca niste rate pleostite de soare. Nu trece mult si isi face aparitia tanti Florina. „Iesiti afara!“, cam asa a salutat femeia, dupa care a continuat sa spele bazinul cu furtunul cu apa. Doar cu furtunul cu apa, fara sa mai adauge nimic altceva. „Daca vreti sa veniti mai incolo sa faceti o baie, mergeti sus la hotel (n.r., Muncel) si vorbiti cu portarul de noapte, ca acuma, la 7, a intrat in tura. Mergeti pina acolo la domnu’ Vasile si apoi daca-i dati de-o bere va lasa sa va balaciti“, explica tanti Florina. Zis si facut, plecat acasa la „Tatae“, asteptat in propriul sos pina la ceasurile 21.30 si prezentat la intrare in Hotel Muncel. „Eu sint Vasile“, apare imediat si portarul institutiei cu o bere intr-o mina si cu camasa descheiata pina la buric, semn al muncii depuse peste zi. „Se rezolva acuma daca sinteti numai voi doi. Dati si voi acolo de-o bere si ne intelegem, ca doar sintem oameni de omenie“, marturiseste domnu’ Vasile. Ii dam de doua beri in limbaj de Felix, adica 10 lei noi. Intram fericiti pe la 10 seara in bazin si ne scaldam de mama focului. Cam o ora, dupa care ne plictisim si renuntam, goniti de apa fierbinte din „taul nostru“. Intre timp, ne aducem aminte de problemele oamenilor din Felix, cum ne-a zis domnu’ Vasile cum controleaza OJC-ul tot prin localitate, cum nu mai are apa debit in piscina, cum sindicatele nu mai detin decit doua hoteluri si cite si mai cite. Ii ascultam problemele si lui tanti Florina si mai facem o tura de bazin.Experienta si atitUltima zi la „Tatae“. Ne trezeste chiar batrinul pe la ora 9, ca sa eliberam camera pina la 10, ca vrea s-o dea la altcineva. Ne gindim la prostia facuta cu doua zile inainte, cind i-am dat de bunavoie batrinului 120 de lei si ne ridicam cu chiu, cu vai din asternuturile urit mirositoare. Ne verificam portmoneele. In jur de 100 de lei de persoana. Ne facem bagajele si hotarim sa tragem prin Oradea la strand, unde sa dormim la soare inainte de a ne intoarce in Cluj. Carosabil bun din Felix si pina in Oradea. Apreciem semafoarele sincronizate care iti permit sa treci prin centrul orasului fara sa opresti. Ajungem la cel mai laudat strand din oras, „Municipal“. Mai multe bazine cu apa calda, unul singur cu apa rece. Apa rece de la sursa, zicem noi, avind in vedere felul in care arata apa. Un verzui de lac, condimentat cu frunze si ramuri de tot felul, aduse parca de Crisul care curgea la doar citiva zeci de metri. Cu toate acestea, facem o baie, dupa care tragem linie unui weekend petrecut cit de cit acceptabil. E vorba, bineinteles, de intimplari, multe dintre ele omise intentionat, pentru ca doar intimplarile traite l-au facut sa fie cit de cit acceptabil. Preturile, conditiile, cazarea, muzica, lumea, aerul sau, in doua cuvinte, Baile Felix, sint sub orice critica. Investitii doar in cazare, strandurile gata sa se darime si aceleasi produse de kitsch la tot pasul te imbie parca sa mai faci 10 kilometri pina la granita. Realitate crudaLipsa de investitii din Baile Felix este foarte vizibila. Daca peste tot oamenii si-au mai ridicat un etaj sau o mansarda cu doua sau trei camere pentru inchiriat, strandurile au ramas in aceeasi ruina ca acum citiva ani. Cu intrari la strand care costa intre 5 si 25 de lei pe zi, cu doze de bere ce se invirt in jurul valorii de 5 lei si cu manele ce rasuna peste tot, statiunea de linga Oradea reprezinta destinatia ideala pentru o anumita categorie de romani. Lipseste cu desavirsire interesul, curatenia este aproape invizibila, patrulele de politie ajung in statiune cam o data la 4 ore, preturi exorbitante si mititei aproape peste tot. 

comments powered by Disqus