monitorulcj.ro Menu

Nedumerire

 Mi-am pus insa si imi pun in continuare intrebarea cum anume s-ar putea intrupa concret o astfel de ingerinta. Executivul lucreaza dupa un plan de guvernare aprobat de parlament, detaliat pe ministere sau alte institutii subordonate a carui elaborare cade exclusiv in sarcina si responsabilitatea sa. Sa se fi pronuntat vreo hotarire judecatoreasca sau sa se fi elaborat vreo ordonanta de catre procuratura care sa critice sau sa ceara modificarea proiectiei executive elaborata de guvern ? Cu alte cuvinte sa cenzureze ce si cum trebuie guvernat ? Mi-e foarte greu sa cred asa ceva. Cu toate ca, daca luam in seama calitatea prestatiei unora dintre cei ce servesc justitia, n-ar fi de mirare. Cite nu se intimpla in tara asta de ti se taie rasuflarea. Incerc sa cred insa ca despre altceva este vorba.Misiunea de capetenie a organelor de cercetare si ancheta penala este de veghere si urmarire a aplicarii corecte a legilor de catre tot ce misca: cetateni sau stat dimpreuna cu intregul sau angrenaj sau structuri neguvernamentale iar acolo unde legea este incalcata, prin intermendiul justitiei sa se aplice corectia necesara si sa se ia masuri reparatorii si de indreptare. Pentru indeplinirea acestei misiuni, organele competente ale magistraturii au dreptul si obligatia de urmarire si verificare peste tot, indiferent daca domeniul face parte din executiv, legislativ, institutia prezidentiala etc. Cind deci, un organ de cercetare a politiei sau un procuror anchetator face, in limitele competentei si raportat la obiective care intra in sfera sa de activitate, verificari asupra modului cum este aplicata legea sau, cel mai adesea, in urma unor sesizari, asupra incalcarii ei, de catre oricine, fie el presedintele tarii, primul ministru sau ministri, parlamentari si pina la ultimul cetatean acesta nu se amesteca in treburile nimanui ci pur si simplu isi face datoria. De la lege. Nimeni, absolut nimeni indiferent de functie, de loc de munca, de sfera de preocupari nu are si nu trebuie sa aiba, intr-o societate bine chibzuita si ordonata, drept de a deroga de la respectarea si aplicarea corecta a legii. Este principiul de baza al oricarei organizari sociale sanatoase. Daca primul ministru este nemultumit de faptul ca domeniul executivului este supravegheat si urmarit cum aplica legile prin intermediul carora isi pune in practica programul de guvernare si califica acest lucru drept ingerinta in treburile sale, evident greseste. Mai degraba inclin sa cred insa ca este vorba de o reactie cu naduf la acuzatiile adesea aduse de ingerinta in justitie. Cum de una se poate si cealalta nu, se intreaba primul ministru ? Ei bine, in termenii aratati mai sus, se poate. Doar ca, astfel cum am subliniat, nu este vorba de o ingerinta. Este adevarat ca si justitia si oamenii ei sint obligati sa respecte si sa aplice corect legea. Independenta judecatorului, dreptul si obligatia sa de a judeca dupa propria constiinta nu-l absolva de la interpretarea si aplicarea corecta a legii. Numai ca de data aceasta, nu executivul, nu legislativul, prezidentia, vre-o alta institutie sau persoana, indiferent pozitia si functia detinuta,  sint chemate si abilitate sa constate interpretarea sau aplicarea gresita a legii ci, in limitele posibile, societatile au imaginat si au abilitat foruri superioare de verificare si control facind parte din insasi structura organizatorica a institutiei magistraturii. La noi, pina la Curtile de Apel sau Inalta Curte de Casatie si Justitie si respectiv disciplinar, pina la Consiliul Superior al Magistraturii. Cit de perfect functioneaza un astfel de sistem, este o problema. Este o problema care, precum se vede preocupa nu numai pe romani dar si forurile europene. Sunt multe, chiar foarte multe nemultumiri privind prestatia justitiei. Sint multe, foarte multe cauzele ce le determina. Intre care una, de mare gravitate, este amestecul sau incercarea de amestec in treburile justitiei profitindu-se de functie sau putere. Incercarea de corupere a anchetatorului sau judecatorului pentru a scapa de rigorile legii. Iata cimpul, din pacate inca larg pe care  aluneca actul de justitie. Situatie pe care legislativul si executivul o pot ameliora prin reglementari specifice si riguroase. Dar pentru care este nevoie imperioasa de autentica vointa politica. In contextul celor mai sus analizate, observatia primului ministru apare  indoielnica si cu un justificat semn de intrebare. Ea bate mai degraba spre atentionarea justitiei dind a se intelege ca ar putea fi domenii de interes in care nu ar avea ce cauta. Multi, foarte multi competitori ar fi interesati de o astfel de interpretare.                                 

comments powered by Disqus