monitorulcj.ro Menu

„Dezastrul“ si Proiectul Miclea

E o capcana, desi cit se poate de vizibila, sa spunem ca situatia „dezastruoasa“ din invatamint se datoreaza in primul rind politicienilor. Nu ca politicienii n-ar fi vinovati, dar contextul in care se afirma acest fapt poate distorsiona, manipulind, intelesul mai adinc al acestei situatii pacatoase. Domnul Miclea et Co. a facut o treaba de meserie, profesionista, numai ca raportul comisiei, pus in gura presedintelui, „suna“ altfel decit ar fi trebuit in mod normal sa „sune“. Vrem nu vrem, el are si o conotatie politica, ba inca si una electorala. De aici capcana in care cad unii comentatori din care acuza clasa politica de toate dezastrele care cad ca o ninsoare peste noi, inclusiv dezastrul din invatamint. Ne-am obisnuit sa asociem „clasa politica“ cu parlamentarii. Iar pe parlamentari cu coruptia, cu prostia, cu lenea, cu somnul, cu traficul de influenta, cu capatuiala, cu toate relele pe care le traim si le ducem zi de zi, an de an.Ne-am obisnuit, prost obicei si gind, sa-l situam pe presedinte deasupra clasei politice. Ceea ce este fals si uz de fals. Domnul Basescu nu numai ca nu este „deasupra“, ci este „la baza“ intregii vieti politice actuale. Raportul Miclea, citit de presedinte, este un fapt politic major, care nu poate pune reflectoarele neutralitatii pe chipul prezidential. Cei care acuza clasa politica de dezastru vor sa o contrapuna binefacatorului si grijuliului presedinte. Aici este capcana de care vorbeam la inceput. Pentru ca daca transferam intreaga grija si preocupare fata de invatamint presedintelui, atunci raminem cu un parlament caruia putem sa-i spunem Marea Adunare Nationala. Nu vreau sa minimalizez initiativa prezidentiala, dar nici nu pot sa vad in ea altceva decit este: o reluare, poate mai argumentata, a ideilor de reforma in invatamint propusa de domnul Mircea Miclea pe vremea cind era ministru. Ministru in Cabinetul Tariceanu. Am salutat atunci initiativa ministrului si l-am „belit“ cind si-a dat demisia. Acum, ca „bun crestin“, i-a cedat presedintelui si ideile, si autoritatea. Gest nobil, nu de nobil. Numai ca acest fapt nu face din presedinte un om mai preocupat decit altii de „destinul luminos“ al invatamintului, si nici din clasa politica singura raspunzatoare de dezastru. Caci daca ar fi sa acuzam clasa politica, si o acuzam apasat, atunci ar trebui sa spunem ca aceasta a ramas multa vreme corigenta la reformele din economie: agricultura, industrie, servicii. Abia acum, cind economia s-a pus „pe roate“ si am scapat de mari investitii in armata, interne, justitie, putem gindi altfel bugetul. Reforma propusa de domnul Miclea presupune nu numai bani de la buget, ci si atragerea de fonduri din cele existente pe plan local. Or, daca avem in vedere doar municipiul Cluj-Napoca al domnului Boc, dar si judetul Cluj al domnului Nicoara, vedem ca pina la ei (aproape) totul era inghetat, in moarte clinica. Este meritul noii administratii ca si orasul, si judetul cunosc o adevarata „explozie“ economica. Aici reforma domnului Miclea poate fi aplicata cu scucces. Se stie de ce fel de „calificari“ va fi nevoie, iar investitorii pot sa-si finanteze, prin burse sau altfel, viitorii angajati. Iar scolile, cooptind in conducere si administratie „pe cei cu bani“, facindu-si propriul regulament, pot iesi din „dezastrul“ decretat de catre presedinte.Capcana in care nu trebuie sa cadem sau sa fim prinsi este aceea de a crede ca doar unii (Unul) sint preocupati de „soarta“ invatamintului, iar ceilalti doar de corupere, trafic de influenta si somn.De acord cu ceea ce a facut comisia prezidentiala. Felicitari domnului Miclea.

comments powered by Disqus