monitorulcj.ro Menu

InfoTERAPIE

Originar din India si pretuit de mai toate popoarele europene, busuiocul (Ocimum basilicum) este o planta „de suflet“, care, pe linga faptul ca aduce noroc, aduce si sanatate. Busuiocul este bun „pentru cei mihniti si pentru cei cu inima grea“, fiind un foarte bun calmant, tonifiant si reconfortant al nervilor.Busuiocul are actiune antibiotica, antimicrobiana, antitusiva si expectoranta. Actioneaza ca diuretic, carminativ, antiseptic, antiinflamator gastric, intestinal si renal. Este antifungic si febrifug.Pulberea de busuioc (obtinuta prin sfarimarea inflorescentei uscate si apoi cernerea ei, cite 4 lingurite/zi luate cu apa, timp de doua saptamini - este de preferat ca inainte de inghitire sa se tina sub limba timp de 10-15 minute) are o capacitate miraculoasa de inviorare a organismului, usor euforizanta si echilibranta asupra starii psihice, marind capacitatea de control asupra emotiilor, reducind, in acelasi timp, sensibilitatea la stres. Combate eficient caderile de energie vitala si intelectuala.Infuzia de busuioc se face dintr-o lingura de planta uscata si maruntita la 200 ml apa clocotita; se acopera vasul si se lasa sa infuzeze 10 minute, se strecoara si se beau 2 ceaiuri caldute pe zi, prin inghitituri rare, dupa mesele principale, obligatoriu un ceai seara, la culcare. Are efecte in disfunctii stomacale, gastrite, insomnii, iritabilitate, nervozitate, migrene, angina pectorala, in colite de fermentatie, diaree, colici intestinali si balonari. Combate greata si senzatia de voma. Stimuleaza pofta de mincare, combate astenia si scade febra. Ceaiul de busuioc este un foarte bun energizant. Ajuta la combaterea bronsitei, gripei, durerilor articulare, insuficientei circulatorii, a reumatismului si la desfundarea mucoasei nazale.Decoctul concentrat se face dintr-un pumn de planta uscata si maruntita la 250 ml apa rece; se fierbe 2 minute, se infuzeaza inca 5 minute, se strecoara si se beau 2 ceaiuri pe zi, ca stimulent al secretiei glandelor mamare la femeile care alapteaza. Se mai poate folosi ca apa de gura sau pentru gargarisme contra leziunilor buco-erozive, afte, faringite, angine si toxidermie buloasa post-medicamentoasa.Decoctul se poate prepara si din seminte: o lingura seminte de busuioc la 500 ml apa rece, se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se bea toata cantitatea in cursul zilei. Fiind un mucilagiu emolient, se utilizeaza pentru a combate unele boli reno-genitale (nefrite, blenoragie, leucoree).Maceratul la rece se obtine prin tinerea a 4-8 lingurite de busuioc in apa, vreme de 8 ore, urmata de filtrare. Se bea acest preparat pe stomacul gol, de preferinta dimineata. Atunci cind este sfintit de catre preot, in biserica, acest macerat la rece (care se poate obtine si prin tinerea inflorescentelor de busuioc mai mult timp in apa sfintita) mai este numit si aghiasma. Are proprietati dezinfectante, bactericide, actionind in acelasi timp si ca un bun calmant la nivel psihic. De aici si efectele sale considerate benefice si purificatoare asupra sufletului. Remediul este considerat un adevarat elixir al tineretii, recomandat in cazurile de imbatrinire prematura. Fitoterapia mai recomanda acest macerat in tulburari de menopauza, andropauza, sterilitate masculina si feminina, frigiditate. Inca nu este cunoscut efectul busuiocului asupra glandelor endocrine, dar este cert ca, atit la femei, cit si la barbati, este un regenerator rapid, oprind procesele de uzura din organism.Siropul de busuioc se prepara din 75 g planta proaspata la 1 litru de apa rece. Se indulceste cu miere de albine. Are aroma suava si a fost recomandat inca din antichitate, de catre Plinius cel Batrin, pentru efectele favorabile asupra tubului digestiv, fiind un bun dezinfectant la nivelul intestinelor.Sucul din busuioc proaspat se picura in urechi pentru a combate congestionarea interna sau se aplica pe leziunile verucoase (negi, papiloame), repetind tratamentul pina la disparitia lor.Esenta de busuioc, luata cite 5-6 picaturi adaugate in lapte, ceai sau puse pe o bucata de zahar cubic, are efecte contra spasmelor gastrice, durerilor de cap de origine atona digestiva si contra nevrozelor atonice.Alifia de busuioc se prepara din 20 g planta, uscata si macinata fin, amestecata cu 30 de g ceara alba, 30 g seu de oaie, 30 g terebentina, 60 g colofoniu si 90 g untura de porc. Se pun la foc slab pina se topesc si se amesteca pina la racirea unguentului, dupa care se toarna in cutii de plastic. Se foloseste la tratarea ranilor cu puroi, buzelor crapate, calciielor crapate, atunci cind sfircul sinilor la femeile care alapteaza este crapat, in caz de scabie, ulceratii infectate si cheratodermii palmo-plantare (ingrosarea pielii pe palme si talpi).Cataplasmele din frunze proaspete, zdrobite, aplicate pe rani deschise, ulceratii cronice, leziuni infectate, favorizeaza vindecarea lor. Cu frunze proaspete se mai pot freca locurile intepate de insecte (albine, viespi, tintari), reducind mincarimea pielii si prevenind infectiile provocate prin scarpinat. Se aplica pe frunte, in cazul durerilor de cap. D. M.

comments powered by Disqus