monitorulcj.ro Menu

Marturii in lemn

Remarcabila este simplitatea expozitiei, realizatorii acesteia recunoscind ca cea mai grea misiune a fost sa aleaga cele mai reprezentative obiecte din foarte multele pe care le-au avut la dispozitie. Aceasta simplitate nu afecteaza insa, in nici un fel reprezentativitatea. Vizitatorii pot vedea cele mai sugestive obiecte pentru cele trei zone etnografice din judet cu traditie in prelucrarea lemnului - Muntii Apuseni, zona Sebes si zona Alba -, dar pot vedea si obiecte sasesti si maghiare, la fel de importante in a reconstitui o imagine globala a prelucrarii lemnului in judetul Alba. “Mestesugul lemnului a aparut si s-a diversificat, pe masura ce s-au  perfectionat mijloacele tehnice pentru prelucrarea diferitelor esente lemnoase. Initial acestea au fost confectionate de mesterii locali, care s-au specializat in confectionarea obiectelor de lemn, nu numai in cadrul si in folosul gospodariei proprii, ci si pentru aprovizionarea altor gospodarii”, a declarat etnograful Adriana Tutuianu, principalul realizator al expozitiei. Zona Alba “traieste” din trecutObiecte autentice din lemn realizate in zona Alba mai pot fi gasite, din nefericire, doar la muzeu. Sau in casa bunicilor, cu putin noroc. Dupa cum a dezvaluit Adriana Tutuianu, zona Alba nu mai este activa ca centru de prelucrare a lemnului, cel putin nu in sensul “mestesugaritului” autentic, care intereseaza pe etnografi. Muzeul din Alba Iulia are insa o importanta colectie de obiecte autentice, cuprinzind piese deosebite. “Obiectele din aceasta zona au, ca principala caracteristica, simplitatea. Furcile de tors sint insa foarte frumos sculptate”, a afirmat etnograful Muzeului National al Unirii. In plus, zona se mindreste cu portile foarte frumos sculptate, unele dintre ele mai putind fi admirate si astazi la casele mai vechi. Un aspect interesant pentru aceasta zona este ca localnicii au in case si lazi de zestre si ladite care se pun la capul patului pictate. Acestea au fost insa cumparate sub influenta sasilor. Arta pastorala in zona SebesO parte importanta a creatiei artistice populare in lemn din zona Sebes o reprezinta obiecte legate de pastorit: bite ciobanesti, sei de cai si vase din lemn. Obiecte apartinind industriei casnice textile sint, de asemenea, confectionate din lemn si decorate cu motive sculptate. “Bitele ciobanesti care sint in primul rind arme de aparare impotriva fiarelor, dar si punct de reazim la popasuri, constituie in acelasi timp si un obiect de prestigiu social prin executia artistica. (...) Categoria cea mai importanta a obiectelor de arta pastorala o constituie furcile de tors, executate cu precadere vara la munte cind ciobanii au mai mult timp liber. Executata intotdeauna cu o motivatie afectiva este destinata de cele mai multe ori unei logodnice. Uneori tinarul artist exprima si direct sentimentele sale sculptind anul in care a fost lucrata, motivele geometrice, alaturi de numele iubitei si versuri -adevarate declatii de dragoste”, a aratat Adriana Tutuianu.Remarcabile, in aceasta zona sint si monumentele funerare, deosebit de frumos sculptate: crucile asezate la mormintul femeilor, stilpii la cel al barbatilor si porumbelul ce insoteste stilpul si bradul pusi la mormintul feciorilor morti inainte de casatorie. Adriana Tutuianu a mai precizat ca, din zona Sebes, cele mai multe obiecte expuse fac parte din colectia mesterului Nicolae Cernat din Sugag, cel mai renumit pentru talentul sau in arta crestaturilor, care si-a alcatuit un “modelar” dupa furci si bite vechi imbinind motivele vechi cu cele noi in obiectele confectionate de el si elevii sai. Ea nu a ascuns insa faptul ca nepotul sau, care preluat mestesugul, a schimbat unele elemente, devenind “prea comercial”. Muntii Apuseni, “reduta” mestesugului in lemnCum era de asteptat, data fiind abundenta lemnului de esente diferite, cei mai multi mestesugari in lemn au existat si exista, in continuare, in Apuseni. “Lemnul a fost principala sursa de subzistenta a acestor oameni, care coborau cu obiecte confectionate pina la baza muntelui, unde aveau carutele, le incarcau si plecau sa le vinda. Obictele fabricate de ei au ajuns chiar si in alte tari. “Unii dintre ei s-au specializat in dulgherit si cioplirea lemnelor pentru constructii, indeosebi a sindrilelor. Altii se porneau prin zonele de le periferia muntilor cu cercuri ori numai cu unelte in spate ca dogari ambulanti, care confectionau vase din materialul clientilor”, a precizat etnograful. Ea a mai spus ca, de multe ori se intimpla ca mesterul care realiza efectiv obiectul sa nu poata sa mearga in tirguri sa isi vinda produsele, asa ca apareau acei comercianti care de multe ori de vindeau la dublu pret. Dar, a remarcat Adrana Tutuianu, “si ei sint o nevoie”, pentru ca altfel produsele nu ar fi ajuns sa fie vindute pe o raza atit de extinsa. Un alt lucru remarcabil in Apuseni este ca, pe linga atelierele de timplarie existau si ateliere de fierarile, deoarece mesterile de aici isi realizau singuri cercurile si celelalte obiecte metalice de care aveau nevoie.  Mobilier vopsit“Pictarea mobilierului a devenit necesara  la inceputul secolului al XVI-lea, cind piesele vechi cioplite din lemn tare au fost inlocuite de produsele timplarilor, confectionate din scinduri ieftine de brad, la care vopseaua pe baza de clei sau ulei, precum si lacul rasinos serveau ca intaritoare si protectoare ale materialului lemons cu fibra mai slaba si mai ales ale imbinarilor mai complicate la colturi”, a precizat etnograful. In expozitie, poate fi vazut mobiler sasesc, adus de la Berghin, dar si mobilier maghiar, adus de la Rimetea. Cele doua tipuri de mobilier sint foarte asemanatoare din punctul de vedere al motivelor decorative, diferenta esentiala fiind culoarea folosita ca fond: verde in cazul mobilerului maghiar si brun, roscat sau albastru in cazul celui sasesc. 

comments powered by Disqus