monitorulcj.ro Menu

Iliescu: hartuit sau vinovat?

 L-am auzit de nenumarate ori clamindu-si cu naduf nevinovatia, taxind fie si numai intrebarea ca aberanta. El nu neaga implicarea in revolutie asa cum neaga implicarea in mineriade dar isi asuma faptele impanindu-le cu mirajul aureolat al datoriei si responsabilitatii pe care le impunea pozitia si functiile detinute. In loc de vinovat, el se scoate erou. Contradictie inca nerezolvata si care apasa cu greutate constiintele.Problema, dificila prin implicatii, presupune de o parte o abordare principala iar de alta parte o abordare punctuala prin raportare la evolutia in timp a evenimentelor. Oricine isi aroga calitatea de conducator al unui stat si al unui popor, fie in viltoarea specifica unei revolutii fie prin investire democratica, isi poate gasi legitimarea faptelor savirsite de pe o astfel de pozitie numai daca ele vin in intimpinarea vointei reale a poporului. Este criteriul fundamental de judecata si apreciere. Absolut indubitabil, in decembrie 1989 romanii au vrut evadarea din comunism si de sub influenta Uniunii Sovietice. Acesta a fost mesajul clar al tinerilor si societatii civile care exprimau vointa reala a romanilor. Numai ca Iliescu vedea doua nuante de comunism: unul feroce de tip ceausist si altul asa zis uman, de tip gorbaciovist. Imbratisind cu ardoare revolutionara teza gorbaciovista, Iliescu si grupul sau de comunisti, alesi, sprijiniti si indrumati de sfetnicii de la rasarit, s-au autoinstalat in fruntea miscarii dindu-i la o parte pe adevaratii revolutionari. Si astfel, s-a infrint si deturnat vointa reala a poporului. A urmat: lichidarea rusinoasa a lui Ceausescu, miscarea terorista, evident pusa la cale de Iliescu si ai lui, lichidarea generalului Guse, transformarea FSN in partid, micile mineriade, campania furibunda dezlantuita impotriva partidelor istorice si reprezentantilor lor, minciuna, calomnia, denigrarea, incitarea la violenta si ura, un adevarat arsenal de metode si mijloace, toate in sprijinul deturnarii vointei reale a romanilor, inculcarii in mintea lor a urii si dispretului fata de adevaratii luptatori veniti dupa ani grei de temnite comuniste. Securitatea, televiziunea si restul mijloacelor de informare si influentare au fost puse in serviciul acestei mizerabile cauze. A fost o adevarata crima la adresa vointei si aspiratiilor poporului. Tot ce s-a petrecut sub imperiul acestui tavalug, omoruri, distrugeri, inclusiv exodul peste granita a tinerilor inselati, cade in sarcina lui Iliescu si a tovarasilor sai. Invocarea imperativelor revolutiei, a apararii asa ziselor cuceriri ale revolutiei nu poate fi adusa in sprijinul si justificarea faptelor atita vreme cit ele infringeau vointa populara.Dupa 20 mai 1990, Iliescu invoca legitimarea electorala. Ca deci, fenomenul „piata universitatii" si opozitia la regim ar fi infrint vointa substantial majoritara a romanilor ceea ce ar fi justificat arestarea sau alungarea protestatarilor, reactia violenta a autoritatilor prin folosirea armelor de foc cit si, in cele din urma, chemarea si isprava minerilor in capitala. Explicatie sau justificare ce ar putea sta in picioare daca votul romanilor din 20 mai 1990 ar fi exprimat in mod liber si nedeterminat vointa lor reala in deplina cunostinta de cauza. Dar mijloacele si metodele folosite cu deosebit succes de specialisti experti in manipularea opiniei publice recrutati in special din rindurile fostilor securisti, in decursul celor cinci luni de zile, asupra unei mase amorfe de oameni care abia isi deschisesera ochii din bezna in care singurul care judeca era Ceausescu si-au spus cu greutate cuvintul in deturnarea cu usurinta a acestei vointe, in decalibrarea ei. Incit, votul din 20 mai 1990 a fost expresia acestei grosolane manipulari iar nu vointa reala a romanilor. Fapt despre care, in timp romanii si-au dat seama. Da, dar Iliescu si echipa sa, profitind de situatie si credinciosi angajamentului luat au recurs la orice, pina si la crime, desi era constient ca cei pe care-i combatea si batjocorea exprimau adevarata vointa a romanilor. Atit inainte cit si dupa data de 20 mai 1990, Iliescu a fost in pozitia care i-a permis si din care a ordonat si coordonat represiunea si deturnarea evenimentelor de la fagasul lor firesc si normal. Cu consecinte grave si devastatoare atit pentru cei implicati in evenimente cit mai cu seama pentru sensul si stadiul evolutiei Romaniei postdecembriste. Faptele lui ne-au costat ani grei de intirzieri si bilbiiala, eforturi grele de redresare si indreptare, in domeniul vietii socio-economice dar cu deosebire in domeniul climatului moral. Urmari cu care ne luptam din greu si acum.Acesta este fondul real care angajeaza raspunderea lui Iliescu. Este de sperat ca organele abilitate, in cele din urma justitia, sa stabileasca, la lumina datelor si probelor la indemina, atit faptele care le raporteaza contributia sa cit si faptul daca se face sau nu vinovat de comiterea si urmarile lor. Pentru aceasta, este nevoie sa accepte recurgerea la justitie iar nu sa se eschiveze transformindu-se din acuzat in acuzator.

comments powered by Disqus