monitorulcj.ro Menu

Monstrul ingaduintei

Mai zilele trecute am avut ghinionul sa ma reintilnesc cu prostia. Era imbracata in haine de om pseudocivilizat si pseudoeducat. Si cum prostia calatoreste impreuna cu fudulia este normal ca starea generala emanata sa fie de disconfort intelectual. La prima atingere am crezut ca este o intimplare, dar nu. Prostia circula lejer si liber conform democratiei fara ca nimeni sa faca ceva pentru a o limita ca zona de manifestare. Caci este democratie si totul se permite.Traim in confuzia ca prostia este ceva foarte bine definit ca forma. Dar ne inselam. Prostia este precum un cameleon. Apare intr-o multitudine de forme si haine, fiind greu sa te feresti de ea. Este surprinzator ca prostia nu tine cont de zestrea genetica de neuroni fiind, de fapt, ceva care apare mai mult din lipsa educatiei si instructiei intelectuale. Am sperat mereu ca se va putea ajunge, dupa atita amar de vreme de la eliberarea spiritelor din 1989, la micsorarea rolului prostiei in societatea noastra, dar nimic nu a reusit sa diminueze aceasta boala care ne-a cuprins in cei 50 de ani de comunism. De vina sintem toti aceia care o vedem si care adesea suferim de agresivitatea ei, dar nu avem puterea de a o stirpi. M-am gindit mereu in ultima vreme la izvoarele naturale ale prostiei si am ajuns la niste concluzii care nu fac decit sa duca omul normal la inhibitie. Caci prostia cit de mica o fi ea, tot obraznica si agresiva este. Un izvor principal este conceptul egalitarismului promovat de comunism. Intr-adevar cu totii ne nastem egali, dar apoi incepe marea diferentiere care se dobindeste in principal prin munca si mai ales prin munca intelectuala si mai putin prin kilogramele de transpiratie produse de folosirea excesiva a muschilor. Dar o jumatate de secol de indoctrinare cu egalitarism turnat in capul fiecaruia cu tolcerul din butoiul ignorantei si mai ales toleranta din partea noastra si mai cu seama a managerilor de factura moderna ne pune in pericolul de a ne izbi mereu de obraznicia mitocaneasca a prostiei care adesea se asociaza cu smecheria infantila utilizata ca arma de aparare a incompetentei, a lenei si a minciunii. Este ceva din putoarea sconcsului care emana ca sa se apere. Si ne mai miram de ce avem asemenea progres social integrativ European.De fapt ce este prostia? Este fenomenul prin care omul nepotrivit si care raspunde la apelativul de prost ajunge in zonele inalte de decizie pe cai protective ca rezultat al relatiilor nascute prin cine stie ce obligatii la diverse conjuncturi de vreme schimbatoare.Este fenomenul prin care toleranta noastra proverbiala si comoditatea suporta si prefera a se amuza de prostul ajuns in zona de decizie in locul unei atitudini ferme fata de acesta. Ne-am obisnuit sa facem bancuri cu prosti in loc sa asanam prostia pe care o inghitim mai mestecat sau cu inghitituri mai mari.Adesea ne asteptam ca prostul sa-si dea seama de incompatibilitatea pozitiei sale cu capacitatea sa, dar este o asteptare desarta si de fapt comoda. Cu cit acesta ajunge pe culoarul imprejmuit de pile intr-o pozitie decizionala mai inalta, cu atit crede ca este acesta este rezultatul capacitatii si comportamentului sau si nu mai lasa loc de indoiala atunci cind trebuie sa raspunda la vreo intrebare. In fond cine-i prostul? Cel dotat de la natura cu capacitatea de prostie sau ce care-i genereaza progresul? Si asa cu toleranta fata de prostie mai promovam pe prost pe unde mai putem si mai gasim loc de altii, avind ca tel pastrarea fenomenului general de prostie ca nu cumva sa nu ne mai delectam cu subiecte fierbinti prin ziare, la radio sau televiziune.O vreme m-am crezut destept, dar lovitura intimplatoare de zidul prostului m-a luminat aratindu-mi ca si eu fac parte din fenomenul de prostie, atita vreme cit prostul isi mai gaseste loc acolo unde nu i-i locul.    Dr. Dan Nicolau, Sef Sectie Clinica de Chirurgie Toracica Cluj, Regent al ESTS

comments powered by Disqus