monitorulcj.ro Menu
ARHIVA

Mintuirea din perspectiva vietii vesnice

Orice cititor mai avizat ar putea descoperi in titlul formulat esenta aceleiasi probleme: – viata vesnica vazuta ca mintuire, iar mintuirea vazuta ca izvor al celei vesnice.     Am putea observa ca intreaga noastra viata de traire religioasa are ca principal scop, sau ar trebui sa aibe, grija pentru mintuirea sufletului. La atit se poate reduce invatatura de credinta a Bisericii, toata truda ascetica a Sfintilor Parinti si toate eforturile noastre in aceasta lume daca avem constiinta vietii vesnice. Fara aceasta constiinta mintuirea nu ar avea nici un sens sau dupa cuvintul Sf. Scripturi „ar fi zadarnica“, caci spune Sf. Ev. Marcu: „Ce va folosi omului de a dobindi lumea toata si-si va pierde sufletul sau?“ (Mc. VEI, 36-37).     Mintuirea ne apare ca eliberare din robia pacatului si a mortii pentru dobindirea vietii de veci, in Dumnezeu, adica in unire cu El. Aici trebuie gasit raportul intre mintuire si viata vesnica. Conditia eliberarii de pacate si, implicit, de moarte ne conduc la incununarea finala – dobindirea vietii vesnice prin actul mintuirii.     Ce presupune acest „act de mintuire“ pentru viata crestinului? V-as putea raspunde  simplu: har dumnezeiesc, credinta si fapte bune. Acestea sint cuvintele care profileaza chipul omului indumnezeit.     Eu, insa, as vrea sa complic un pic lucrurile si sa ma opresc asupra „idealului religios al Rasaritului“ (cum il definea marele teolog rus, trait in exil, Paul Evdokimov), acea stare de indumnezeire a omului primeste chipul mintuitor.     Prin Tainele si Liturghiile ei, Biserica e locul acestei metamorfoze, adica al acestei indumnezeiri, care atesta viata divina in universul uman.Intrega gindire patristica enunta ca „Dumnezeu, s-a facut om pentru ca omul sa devina Dumnezeu“ aratind dimensiunea axiologica la care este chemat omul. El poate deveni „prin har ceea ce Dumnezeu este prin fire“ participind la viata divino-liturgica a Bisericii.     Dupa chipul euharistie (al piinii si al vinului) omul devine – prin lucrarea Duhului Sfint – o particica din natura indumnezeita a lui Hristos, adica un candidat la mintuire – ceea ce nu se poate realiza fara Hristos; El e cel ce ne-a facut-o posibila prin intruparea, jertfa, invierea si inaltarea Sa.     Prezenta launtrica a lui Hristos e in orice om botezat. In Hristos si prin Hristos Dumnezeu ii este omului mai aproape decit poate omul sa-si fie insusi (P. Evdokimov). Este cunoscuta multora sintagma „Sint om dupa fire, dar Dumnezeu dupa har“. Aceasta este conditia la care ne cheama Dumnezeu si aceasta e puntea care ne conduce la viata vesnica prin mintuire.     Viata noastra trebuie sa duca la un act de unire cu Dumnezeu, de intilnire personala cu Hristos care vorbeste in inimile noastre prin Duhul Sfint. Nu mai avem dreptul sa vorbim doar despre Hristos ci ni se cere sa devenim una cu Hristos transformindu-ne in loc al prezentei Cuvintului Sau.Aceasta transformare launtrica a noastra se poate realiza numai in masura in care facem sa rodeasca in sufletele noastre fructul unei iubiri dezinteresate care se daruieste pe de-a-ntregul si fara retineri fata de cei din jur.     Sa fim in stare sa rostim nu atit datornicul „te iubesc pentru a te mintui“, care implica o anumita conditionare, ci declaratia curata, pornita din inima „te mintuiesc pentru ca te iubesc“ (Paul Evdokimov).     Semnul dupa care se cunosc ucenicii lui Hristos este iubirea, nici macar dreptatea, ci doar iubirea. „Prin aceasta vor cunoaste toti ca sinteti ucenicii mei daca veti avea dragoste unul fata de altul“. Mintuirea din perspectiva vietii vesnice o reprezinta indumnezeirea omului, prin dragoste.

Cuvint la Duminica umblarii pe mare

Evanghelia de astazi, a „umblarii pe ape“ sau a izbavirii din valuri a Sfintului Apostol Petru, se incadreaza, din punct de vedere scripturistic, in acelasi capitol, 14, al Evangheliei de la Matei, ca si Evanghelia duminicii trecute, aceea a inmultirii piinilor si saturarea celor cinci mii de barbati.     Si de aceasta data, avem de-a face cu o multime de oameni veniti sa il asculte pe Hristos. O multime saturata de piine, vindecata de boala, indestulata de Cuvintul lui Dumnezeu.     De cealalta parte, ii vedem pe ucenici, trimisi de Mintuitorul nostru Iisus Hristos, pe tarm. Domnul slobozeste multimile si Se retrage pentru a Se ruga. Mai mult, chiar ii trimite pe ucenici pe mare, indepartindu-i de tinutul in care Se retrasese pentru rugaciune.    Ucenicii s-au inspaimintatIata insa ca, la a patra straja din noapte – ne spune Scriptura –, Domnul Se apropie de corabie, de ucenici, calcind apele, mergind pe ape. Si aceasta, in timp ce valurile loveau cu putere corabia, facind sa creasca teama ucenicilor. In Sf. Evanghelie ni se spune ca ucenicii au crezut, prima data, ca este o naluca si „s-au inspaimintat“ si ca, „de frica, au strigat“. Hristos insa ii linisteste, spunindu-le: „Indrazniti, Eu sint, nu va temeti!“Desigur, teama ucenicilor e o teama fireasca. Toti avem temerile noastre, toti sintem oameni cu frica si indoieli. Si, de aceea, si Petru, indoit si inspaimintat, zice: „Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine“. Si Domnul il cheama catre Sine.    Petru, dojenitDupa ce face citiva pasi insa pe ape, Petru incepe sa se scufunde. Este momentul in care striga: „Doamne, scapa-ma!“ Sf. Scriptura ne si spune, de altfel, cind a inceput Petru sa se scufunde: „Dar vazind vintul, s-a temut si a inceput sa se scufunde...“ „Iar Iisus, intinzind indata mina, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?“     Hristos nu il cearta, neaparat, pe Petru. Sau il cearta asa dupa cum fac parintii cu copiii. Nu ii spune nici necredinciosule, nici un alt cuvint rau sau greu, ci doar „putin credinciosule“. Si i o spune si pentru a-i arata lui, si mai ales noua, ca in credinta intotdeauna sintem putin agonisitori, ca mai avem mult de adunat, de urcat, de inmultit in Dumnezeu.     Indata ce Se suie in corabie, vintul, furtuna se potoleste. Sf. Evanghelie ne spune, cu o alta ocazie, ca Domnul a certat apele, valurile si vinturile, pe cind Acesta dormea intr-o corabie. Vintul si apele stiau Cine e Facatorul lor. In schimb, acum, alta suflare cuprinde sufletele ucenicilor si ii potoleste. E suflarea Duhului Sfint, Care ii determina sa marturiseasca: „Cu adevarat, Tu esti Fiul lui Dumnezeu!“    Darul: viata vesnicaImaginea, icoana aceasta a Mintuitorului cu mina intinsa catre Sfintul Apostol Petru ne trimite cu gindul la icoana „cersetorului“ Hristos, Care ne asteapta intotdeauna cu mina intinsa, pentru a ne izbavi de pacat si pentru a ne darui viata vesnica.      In Sfintul Apostol Petru ne regasim fiecare dintre noi, cu toate ale noastre, in viltoarea vietii de zi cu zi. Strigatul lui Petru nu e a unui om care fuge de necazuri, de viltoare, ci a unuia care isi da seama ca numai cu Dumnezeu poate trece prin toate acestea, scaparea fiind numai la El.      Domnul urca in corabie si toate se potolesc. Asa e si cu viata noastra. Cind Domnul intra in corabia sufletului nostru, toate tulburarile noastre si toata involburarea pier. Trebuie doar sa indraznim catre Domnul si sa ii cerem ca El sa potoleasca marea vietii noastre involburate. Petru ne invata ce sa cerem. „Doamne, scapa-ne!“ Iar raspunsul lui Dumnezeu vine intotdeauna imediat si sigur: „indrazniti! Eu sint, nu va temeti!“     Sa raminem, asadar, cu Hristos, in corabia Bisericii, locul in care El ne va face sa nu mai simtim teama de vinturile, de tulburarile si de nalucirile noptii, si de unde Hristos, asteapta inspre lume cu mina intinsa, dornic de a impartasi indrazneala de a cuceri imparatia.

Calendar Crestin Ortodox

    Saptamana 07-13 august07 Vi    † Cuv. Teodora de la Sihla; Sf. Mc. Narcis, Patr. Ierusalimului (Post)     08 Sa    Sf. Emilian Mart. Ep. Cizicului; Sf. Miron, Ep. Cretei (Dezlegare la ulei si vin)     09 Du    Sf. Ap. Matia; Sf. 10 Mc. Mart. pentru icoana lui Hristos; Sf. Mc. Antonin (Dezlegare la ulei si vin); Duminica a IX-a dupa Rusalii (Umblarea pe mare - potolirea furtunii); Ap. I Corinteni III, 9-17; Ev. Matei XIV, 22-34; glas 8, voscr. 9      10 L    Sf. Mc. Arhid. Lavrenþie; Sf. Mc. Xist, Ep. Romei, si Ipolit (Post)     11 M    † Sf. Mc. Nifon, Patr. Constantinopolului; Sf. M. Mc. Evplu, arhid. (Post)     12 M    Sf. Mc. Fotie, Anichit, Pamfil si Capiton (Post)     13 J    Mutarea moastelor Cuv. Maxim Mart.; Cuv. Dositei (Odovania Praznicului Schimbarii la Faþa) (Post)

?Indrazniti, Eu sint! Nu va temeti!...?

Fie-ne ingaduit ca astazi sa urmam gindului, cautind sa limpezim impreuna aceasta „pedagogie a furtunii“. Iata-ne, dar, cu Domnul si Sfintii Sai Apostoli. Cu Hristos, mai intii, rugindu-ne cu Apostolii, la porunca (Mt 14, 22) departindu-ne de tarm. Pare ca nimic nu mai este de plinit. Putem sa-i banuim pe Apostoli coplesiti de evenimente, obositi de harul care s-a revarsat peste ei cu atit prisos. Si pe cei satui de-acum de piine si peste, dar si de prezenta minunii, retrasi cit mai aproape de poalele muntelui. Nu pe partea lacului, caci in virf, ca si aproape de apa, curentii faceau ca somnul sa fie tulburat.    MaretieSi-n linistea aceasta, care atit de lesne ne cuprinde si pe noi, Hristos, prin veghea Lui (si, oare, cind nu vegheaza Domnul? – Mt 14, 23), arata deja ca asa va fi mereu; ritmul imparatiei este unul alcatuit din minune si ruga, din priveghere si slava, pentru a vindeca durerea lumii, durerea omului. Numai ce Se apropie Hristos de tarm si valurile ce-nvaluiau corabia (Mt 14, 24), batind cu vintul dimpotriva nu mai pare a fi ingrijorare pentru Apostoli. Icoana care li se descopera e mult mai cutremuratoare: Hristos calca apa, valurile fiindu-i lespezi limpezi sub Sfintele-I picioare. Spaimintati, ucenicii-L cred naluca (Mt 14, 26) si striga de teama. Si trebuie sa fi fost un strigat puternic, astupind glasul furtunii celei din afara, furtuna dinlauntrul lor chemind incurajarea Domnului. „Dar El le-a vorbit indata, zicind: „Indrazniti, Eu sint; nu va temeti!“ (Mt 14, 27).    Oamenii mariiAduceti-va aminte ca mare parte dintre „speriosii“ Evangheliei de azi (n-am spus fricosii, ca aceia-s altii, la Apocalipsa...) sint oameni ai marii. Obisnuiti cu furtuna, cu asteptarea, curajosi atunci cind e vorba sa ia vreo hotarire in ce priveste securitatea ambarcatiunii lor. Cit de maret cutremuratoare trebuie sa fie calcarea aceasta pe ape de le-a smuls strigat, mugetul acela al marii fiind parca inghitit in spaima lor. Iar Hristos Se identifica aici cu cel mai adinc din numele Sale: „Eu sint...“, cheia de nume a Dumnezeului Celui viu, identitatea descoperita de Moise pe Muntele Sinaiului (Ies. 3, 14), Numele cel mai presus de nume. El spune, de fapt, „Eu sint Cel Ce Este; nu va temeti!“ Caci daca ati intelege aceasta, ati sti ca Cel care a facut cerul si pamintul si apele toate – cu toanele lor – si vinturile, poate calca pe asternutul picioarelor Sale... Caci in calcarea aceasta pe furtuni si ape este ceva din calcarea cu moartea pe moarte. In logica Sf. Evanghelist Matei nu poate fi lasata la o parte aceasta imagine – cu amanuntele ei – care poate fi usor raportata la icoana invierii. Un Hristos, Care parea adincit in departarea neagra a muntelui, Se-arata calcind apele. „Naluca“ de-acum vrea sa vindece ceea ce li se va parea a fi Apostolilor „nalucire“ la vremea Golgotei si-a Zorilor celor Sfinti. Binecuvintata Naluca Hristos, Care ne-a scos din nalucirea intunericului.    IncredereReactia Sf. Petru (Mt 14, 28) este una a unui comandant de garda. El cere lui Hristos o parola aparte, de fapt o completare a parolei – identificarea prin vederea fetei. O Fata catre Care cere sa mearga, calcind el insusi marea agitata. La porunca Domnului, Petru iesind din corabie, pare ca reuseste el insusi calcarea apei. Ajunge insa ca sa vada – lipsit de ocrotirea unei ambarcatiuni – ce-nseamna involburarea si, „infricosat, incepind sa se scufunde, a strigat, zicind: „Doamne, scapa-ma!“„ (Mt 14, 30). Ca era aproape de Domnul (sau mai corect Domnul aproape de el) ne-o dovedeste versetul 31, „Iisus, intinzindu-si indata mina, l-a apucat...“ Mereu gata, Domnul Se vadeste a fi un bun tovaras, chiar si deasupra valurilor marii. Intrebarea „putin credinciosule, de ce te-ai indoit?“ poate fi socotita ca si identificarea facuta de Hristos! – una din cheile textului mateian. Realismul imaginii este prelungit cu linistea ce incepe o data cu asezarea lui Hristos in corabie, precum va fi linistea ce-i va cuprinde pe Ucenici indata ce, dupa inviere, in corabia-foisor, Hristos li Se va arata. O liniste care obliga la marturie serenitate (liniste si pace deopotriva) care arata ca acolo unde este Cel Ce Este, toate ale creatiei (oameni si natura deopotriva) capata valente marturisitoare.    SperantaDe altfel, in contextul Apostolului citit astazi in Biserica (I Cor. 3, 9-17) cred ca ar mai trebui sa invatam ceva. Incercind sa arate maretia apostoliei, Apostoli ca „impreuna-lucratori“ cu Dumnezeu (I Cor. 3, 9), Sf. Pavel ne arata – si Evanghelia ne-o dovedeste – ca nu-i suficient ca doar Dumnezeu sa le faca pe toate: inmultire a piinilor si a pestilor, rugaciune, calcare pe ape, potolire a furtunii, ci ca atunci cind sintem cu El impreuna-lucratori, acestea toate le putem face, ba chiar, trebuie sa le facem.      Invatind cu Sf. Pavel pretul nostru – chiar al putregaiului nostru de trup: „Nu stiti, oare, ca voi sinteti templul (literal: naosul) lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste intru voi?“ (I Cor. 3, 16).

Spargere la bancomat

Peste un miliard de lei vechi au fost furati, ieri dimineata, dintr-un bancomat situat in cartierul mediesan Gura Campului. Din primele cercetari ale Politiei reiese faptul ca hotii au intrat prin spatele magazinului, au indepartat vitrinele cu bauturi racoritoare si au spart cutiile metalice ale bancomatului, de unde au furat 105.000 de lei. Spargerea a fost semnalata de catre vanzatoarele magazinului. În prezent, cercetarile continua, Biroul de Investigatii Criminale din Medias, in colaborare cu Serviciul de Investigatii Criminale Sibiu, lucrand la identificarea autorilor jafului. Bancomatul nu era dotat cu camere de supraveghere si nici alarma, un astfel de sistem fiind instalat doar la magazin. La inceputul anului trecut, un alt bancomat din Medias a fost spart, fiind furati 110.000 de lei. Autorii nu au fost identificati.

Boian, in sarbatoare

Sarbatoare mare, la final de saptamana, in satul Boian, cu ocazia aniversarii a 700 de ani de atestare documentara a localitaþii. Ca de obicei in cazul unor astfel de evenimente, autoritaþile locale din Bazna, comuna de care aparþine administrativ satul Boian, a pregatit un spectacol de cateva ore, al carui moment culminant il va reprezenta recitalurile oferite de interpreþii de muzica populara Traian Ilea si Cristian Pomohaci. De asemenea, in programul artistic al zilei sunt cuprinse þi ansamblurile de dansuri ale scolii generale. „Este o sarbatoare mare pentru noi si vrem ca duminica totul sa fie sincronizat perfect. Speram ca si vremea sa þina cu noi si sa ne putem bucura de o sarbatoare in adevaratul sens al cuvantului“, spune Lucian Scumpu, primarul comunei Bazna.    C. F.

Elena Carstea, operata

Cantareaþa mediesanca Elena Carstea va fi supusa, zilele viitoare, unei intervenþii pe creier, in data de 12 august, la un spital din West Palm Beach, Florida. Artista a aflat ca sufera de anevrism cerebral, in urma cu cateva zile, in urma unui control de rutina. Intervenþia chirurghicala este considerata de medici ca fiind una cu un risc extrem, ce ar putea declanþa oricand un accident cerebral. Anevrismul cerebral reprezinta un vas de sange din creier care s-a diluat si care se poate rupe in orice moment, provocand moartea pacientului. Elena Carstea a afirmat ca, desi ii este teama, traieste cu speranþa ca totul va fi bine. Nascuta la Medias, artista s-a stabilit de trei ani in SUA, unde s-a casatorit cu un avocat de origine americana.     M. M.