monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Gândurile viitorilor actori clujeni, înainte de absolvire (I)

Clasa profesorilor Ionuț Caras și Mara Opriș a vorbit din suflet despre facultatea care i-a format.

O nouă generație de actori va ieși de pe băncile Facultății de Teatru și Film din Cuj-Napoca. Sunt trei clase de viitori actori și una de viitori regizori. Ei au dorit să împartă cu publicul gândurile lor înainte să se avânte pe scene din întreaga lume.

Facultatea de Teatru și Film nu este pentru oricine. În fiecare an se prezintă la admitere sute de tineri care se văd pe scenă, dar foarte puțini sunt acceptați. Cei trei ani de formare sunt grei, plini de repetiții, de texte de învățat, de nopți nedormite, dar în același timp aici au găsit prieteni pe viață, s-au descoperit pe sine înșiși, au fost mereu surprinși de bucuriile vieții de actor.

Acum se apropie de finalul celor trei ani de studiu și fiecare are un amalgam de sentimente în suflet. Se pregătesc pentru licență, dar și pentru Galactoria, festival dedicat specialiștilor în domeniul artelor spectacolului (și nu numai), precum și publicului larg, unde viitorii absolvenți vor juca spectacolele pe care le-au pregătit în acești trei ani pentru ultima dată. Galactoria va avea loc în perioada 27 mai-5 iunie.

Facultatea de Teatru înseamnă evoluție

„De la începutul facultății și până acum am observat că am evoluat din mai multe puncte de vedere, că m-am schimbat, într-un sens bun, prin alte gusturi, alte dorințe, alte plăceri. Toate astea la un loc, fac casă bună, deocamdată una mică, adevărat, dar totuși strașnică și primitoare! Îmi doresc să se înalțe și de aceea pe mai departe vreau să învăț tot felul de lucruri, habar nu am ce acum, dar nu aș vrea ca visele, imaginația, creativitatea și puterea pe care le-am dobândit în facultate să se oprească aici. Mă simt puternică și plină de energie dar în același timp și îngândurată pentru ceea ce va urma”. (Giorgiana Coman)

Formarea ca actor și bucuria descoperirii Clujului

„Când am intrat la facultate gândurile mele se orientau înspre sfera profesională, înspre acumularea unor experiențe cât mai diverse în ceea ce privește formarea mea ca actor, toate acestea împărțindu-se cu dorința de a mă bucura de ceea ce îmi oferea noul oraș în care m-am mutat”. (Ștefan Iancu)

Teatru înseamnă muncă și disciplină

„Cuvântul actor mi se pare cel mai frumos din lume. Sugerează putere, eleganță și sensibilitate. Acum că urmează să finalizez studiile, îmi dau seama când m-am schimbat în cei trei ani de facultate. Am învățat ce înseamnă profunzimea, cum să mă dedic, munca din spatele fiecărui spectacol și a fiecărui personaj. Însă cel mai important lucru pe care l-am învățat este ce înseamnă colegialitate, ce înseamnă să ai alături de tine oameni care s-ar sacrifica pentru binele tău, fără să accepte ceva în schimb. Pe viitor îmi doresc să mă descopăr și să mă reinventez în continuare, să am colaborări atât teatrale cât și cinematografice. Vreau ca la bătrânețe să pot să spun că le-am trăit pe toate”. (Viktor Hegedüs)

Trei ani plini de surprize

„Este destul de greu să îți faci vreo idee la început. Nu știu dacă am avut neapărat vreo așteptare. Gânduri într-adevăr au existat,dar nu era nimic concret. Acești 3 ani nu au încetat să mă surprindă, plăcut și neplăcut, dar cred că asta este defapt esența. Acum la final nu vreau să mă gândesc la ce va urma, să îmi imaginez ceva anume. Vreau să fiu surpinsă”. (Ioana Moldovan)

Dintr-o nebuloasă în alta

„Când am fost admisă la facultate, eram conștientă de faptul că urma să intru într-o nebuloasă despre care auzisem doar povești, însă eram nerăbdătoare să învăț lucruri noi și să îmi satisfac plăcerea asta sufletească de a mă juca, de a face teatru. Cred că gândul și sentimentul cu care am să ies din facultate e foarte asemănător cu cel cu care am intrat, doar că cei trei ani de facultate m-au pregătit cumva să dau piept cu noua nebuloasă ce are să urmeze. Aspir să cresc și să mă dezvolt în continuare în acest domeniu și plănuiesc ca pe viitor să experimentez în continuare atât lumea teatrului, cât și cea a filmului”. (Francesca Fülöp)

Practicarea meseriei va spulbera îndoiala

„ Am început facultatea fără niciun fel de așteptări, sperând că nu va trebui să fac decât ceea ce-mi place și că facultatea îmi va dirija traseul nu numai în cei trei ani, ci și după. Și, într-o oarecare măsură, am avut dreptate. Dar am ajuns la sfârșitul anului trei și mi-am dat seama că după facultate înseamnă o ceață densă care acoperă toate speranțele și așteptările pe care mi le creasem. Am ajuns să mă îndoiesc de multe lucruri de care eram sigur înainte și cred că doar practicând meseria voi reuși să-mi spulber îndoielile. Sper ca teatrul să rămână pentru totdeauna cel mai bun mod de exprimare, motivat de un mitic foc lăuntric, și nu să devină un obicei lipsit de motivație și plăcere, făcut pentru alte scopuri meschine”. (Ștefan Dogaru)

Poți să faci orice, dacă îți dorești cu adevărat

,,La începutul facultății eram dornic să aflu cât mai multe despre ce înseamnă teatru, cum se face, cât de mult trebuie să te pregătești. Acum, către final am aflat cât de multe poți să faci atâta timp cât îți dorești cu adevărat asta, și poți și vrei să te sacrifici pentru realizarea planurilor. Câteva din planurile mele de viitor ar fi realizarea unei mici trupe, cu care să putem lucra și crea”. (Călin Graur)

Studenții și-au amintit ce înseamnă joaca

Când am intrat la facultate, teatrul mi se părea ceva magic, ceva aproape intangibil, la ani lumină distanță. În acești trei ani am devenit mult mai pragmatic. Teatrul se face prin muncă și doar prin muncă. În același timp am învățat să mă joc din nou, m-am relaxat puțin. Din păcate, această măreție a teatrului a început să dispară când mi-am dat seama câtă politică se face în instituții, câte probleme are sistemul în care urmează să intru. Pentru moment îmi voi urma instinctual și mă voi lăsta purtat de el spre cel mai bun loc posibil”. (Yannick Becker)

Un alt mod de a gândi

„Gândurile și așteptările pe care le-am avut când am început facultatea nu au coincis aproape deloc cu cele pe care le-am avut ulterior. Aici am cunoscut un alt mod de a gândi și de a face lucrurile. Sper ca și de acum încolo să existe același entuziasm și aceeași dorință de căutare”. (Daniela Purcărea)

Unul dintre profesori, despre generația pe care a format-o

„Această generație de absolvenți, a patra (cum trece timpul!), e una extrem de specială pentru mine. Sunt 14 tineri foarte capabili, muncitori și care au reușit să traseze între ei coordonatele unei trupe: încredere, generozitate, diversitate și foarte multă muncă. Îmi sunt tare dragi și pentru că am lucrat cu aproape toți dintre ei în mai multe proiecte artistice personale (vezi proiectul Texte bune în locuri nebune) în care am avut ocazia să le cunosc și alte fațete ale personalităților lor. Sunt pregătiți să se ia la trântă cu diverse stiluri interpretative și genuri teatrale. Au șarm, sunt carismatici și au mințile libere. Le mulțumesc pentru încredere și dăruire și le urez din tot sufletul meu să fie buni, să aibă noroc și să își păstreze coloana dreaptă! Bine, copii!”, a mărturisit Ionuț Caras.