Actualitate

Insula Ada-Kaleh, în expoziţie la Casa Municipală de Cultură

<p><img src="documente/stories/01_ianuarie/28_ziua/ada-kaleh.jpg" border="0" alt="Ada-Kaleh" width="450" height="287" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Ada-Kaleh se găsea la circa 3 km în aval de Orşova şi avea o dimensiune de circa 1,7 km lungime şi circa 500 m lăţime.</p> <p>Imagini inedite şi proiecţii de filme documentare care prezintă Insula Ada-Kaleh - o perlă a Dunării, acoperită de apele fluviului în anul 1970, după intrarea în funcţiune a Hidrocentralei de la Porţile de Fier - vor fi prezentate publicului marţi, la Casa Municipală de Cultură (CMC).</p> <p>Omisă pur şi simplu la Congresul de Pace de la Berlin (1878), Ada Kaleh a rămas posesiune turcă, aflată sub ocupaţie austro-ungară, până în 1920, când a devenit teritoriu românesc.</p>

„Totul era diferit pe insulă - clima, populaţia, religia, obiceiurile şi mentalităţile - iar farmecul era dat de culoarea locală, de mirosul de smirnă, de trandafiri şi de dulceaţă de smochine. Locuită din Antichitate, insula a fost descrisă de Herodot, de la care aflăm că Ada-Kaleh, care se numea Cyraunis în vremuri de demult, avea o lungime de 200 de stadii, era îngustă, plină de măslini şi de viţă sălbatică”, a declarat pentru Agerpres, coordonatorul de programe de la Casa Municipală de Cultură, istoricul Ucu Bodiceanu.

Prima atestare documentară a insulei Ada Kaleh se află într-un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430 despre fortificaţiile bănăţene. În document se vorbeşte despre insula Saan, cu 216 locuitori. În limba turcă, Ada Kaleh înseamnă Insula Cetate, denumire ce s-a generalizat şi a devenit oficială din 1373 şi până la dispariţie. Într-o hartă austriacă datând din anul 1716, insula apare sub denumirea Caronina, iar într-o scrisoare din 10 iunie 1713, adresată lui Eugenice de Savoia, este denumită Porizza. Cea mai frecventă denumire din documentele turceşti este Ada-I-Kebir, Ostrovul Mare. Înaintea creării lacului de acumulare de la Porţile de Fier, principalele obiective istorice de pe insulă au fost demolate. Încercarea reclădirii lor în aval pe insula Şimian în anii următori a fost însă fară succes, majoritatea locuitorilor preferând să se mute în alte regiuni ale României sau să emigreze în Turcia. Realizatorii expoziţiei de la CMC sunt cercetătorul dr. Ancuţa Lăcrimioara Chiş şi istoricul Ucu Bodiceanu. Agerpres