Actualitate
Războiul istoricilor pentru „conştiinţa naţională”: Lucian Boia vs. Ioan-Aurel Pop
Unirea românilor a stârnit pasiuni şi controverse printre istorici apărând chiar cărţi polemice. Lucian Boia revine cu un text în prefaţa celei de-a doua ediţii cărţii sale „Istorie şi mit în conştiinţa românească” pentru a explica teza sa (revizionsită) legată de evenimentul de la 1 decembrie 1918. El denunţă atacurile lansate de alţi colegi istorici după ce Boia a susţinut teza că naţiunea a fost, de fapt, inventată.
„Mi se reproşează că Unirea de la 1918 n-ar fi fost prezentată convenabil prezenţa armatei române şi deciziile politice la vârf împingând în plan secund participarea entuziată a maselor şi caracterul plebiscitar al actului. Corect ar fi să acceptăm că Unirea a fost consecinţa directă a înfrângerii Austro-Ungariei în primul război mondial. Nu s-a organizat şi nici nu se putea organiza, în condiţiile tulburi ale sfârşitului de război, un referendum, cu alte cuvinte un vot liber exprimat al tutror românilor. La Alba-Iulia s-au pronunţat doar românii”.
De asemenea, profesorul Boia susţine că nu este cea mai nefericită, ideea unei federalizări pe baza regiunilor istorice care au funcţionat secole la rând. Istoricul susţine că unirea nu poate fi considerată drept un deziderat naţional de secole mai ales că ţăranii (80% din populaţie) şi neştiutorii de carte (60% din populaţie) aveau cu totul alte preocupări şi griji, scrie România Liberă.
Unul dintre contestatarii tezelor susţinute de Lucian Boia este Ioan-Aurel Pop, istoric şi profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. El a redactat o carte intitulată “Istoria, adevărul şi miturile” ca răspuns la tezele lui Boia. Profesorul Pop reproşează faptul că nici o istoriografie vecină nu condamnă în termeni atât de duri ceea ce Boia numeşte “conştiinţa naţională”. “Orice analiză elaborată după metoda profesorului Boia ar fi condus la concluzii la fel de dure faţă de conştiinţele ungară, rusă, bulgară, sârbească sau greacă”. Lui Boia i se reproşează negativismul dar şi relativismul prin care analizează istoria ;i prin care aruncă în derizoriul conceptul puternic de unitate naţională.
