Actualitate

Hermann Cuceritorul

<p><img src="images/stories/01_ianuarie/20_ziua/oberth.jpg" border="0" alt="Hermann Oberth" style="float: left; margin: 2px 5px;" />Cel care a fost fizician, matematician şi inventator de geniu - Hermann Oberth - s-a născut la 25 iunie 1894, lângă Sibiu. Despre fondatorul astronauticii, biograful Hans Berth spunea: „A fost primul om (Hermann Oberth n.a.) care în legătură cu ideea unui zbor cosmic real a pus mâna pe rigla de calcul elaborând concepte şi proiecte de construcţie pe baza calculelor numerice”, iar noi am putea adăuga în spiritul adevărului că Oberth, alături de Ţiolkovski şi Goddard formează acel trio celebru al pionierilor zborului în cosmos.</p>

Oberth a fost pasionat de ideea zborului în cosmos de la vârsta de 13 ani, când elevul liceului „Şcoala din Deal” din Sighişoara a citit cartea lui Jules Verne „De la Pământ la Lună”... La numai 14 ani, concepe o rachetă care utiliza combustibil lichid, iar un an mai târziu proiectează o centrifugă cu braţ mobil de 35 m care putea testa şi antrena viitorii piloţi ai spaţiului. La 17 ani, argumentează matematic forţa de propulsie pentru viteza optimă şi propune un set de ecuaţii pentru mişcarea în vid. La 23 de ani, proiectează primul motor de rachetă, iar după alţi 4 ani, dezvoltă o teorie legată de rachete cu mai multe trepte.

După obţinerea diplomei de bacalaureat în 1912, tânărul Hermann a fost trimis de familie la München, pentru a urma cariera tatălui său, la Facultatea de Medicină. Simţindu-şi chemarea, tânărul abandonează studiul medicinei şi se înscrie la Universitatea din Cluj, unde obţine în 1923 licenţa în fizică cu lucrarea „Racheta spre spaţiile interplanetare”, ce apare tipărită în acelaşi an la München.

În introducerea acestei remarcabile disertaţii Oberth formulează patru concepte (numite ulterior tezele lui Oberth) care atestă posibilitatea zborurilor cosmice cu sisteme de zbor economice care pot depăşi atmosfera şi sfera de atracţie terestră, fiind conduse de echipaje umane.

După obţinerea diplomei universitare la Cluj, tânărul Oberth predă matematica, fizica şi chimia la gimnaziul din Mediaş (1924-1938), dar tot în acest interval de timp brevetează un „Procedeu şi dispozitiv de combustie rapidă” (Brevet nr.19516 din 6 martie 1931) şi lansează prima rachetă cu combustibil lichid (1931).

Încurajat de rezultate, Oberth lucrează la Politehnica din Viena (1938-1939) şi Dresda (1940-1941), iar în anii de război a fost mobilizat la Centrul german de cercetări pentru rachete de la Peenemünde, unde şi-a continuat activitatea, alături de discipolul său Wernher von Braun, la concepţia primelor rachete balistice de mare distanţă.

Oberth a conceput vehicule spaţiale cu propulsie electrică, energia provenind din cea solară şi a imaginat un model pentru determinarea permanentă a distanţei dintre o rachetă şi Pământ cu ajutorul radarului.

De asemenea, a brevetat noi sisteme de răcire pentru pompe şi motoare, un motor de rachetă funcţionând pe principii electrostatice, sateliţi artificiali etc., rezultatele sale fiind considerate referinţe în domeniu. Dintre publicaţiile sale cele mai cunoscute amintim: Este posibilă navigaţia spaţială? (1927); Căile navigaţiei spaţiale (1929); Wage zum Raumschiffahrt (1929); Zborul rachetelor şi zborul în vid (1932); Despre optimizarea rachetelor multietajate (1941); Teleghidarea rachetelor multietajate (1941); Teleghidarea rachetelor antiaeriene (1949); Spaţii orbitale (1952); Proiectarea unei centrale electrice solare pentru irigarea deşerturilor şi desalinizarea apei de mare (1953); Menschen im Weltraum (1954); Das Mondauto (1960); Semnificaţia zborului spaţial (1972); Oglinda cosmică (1978) ş.a.

Hermann Oberth a lucrat după 1950 ca expert pentru probleme spaţiale în Italia, iar apoi în Statele Unite. După 1962, s-a stabilit la Feucht, unde a fondat o societate ştiinţifică ce-i poartă numele, având ca principal obiectiv utilizarea în scopuri paşnice a rachetelor.

Savantul şi inventatorul Oberth, pe care Wernher von Braun îl numea „titanul navigaţiei spaţiale”, s-a stins la 28 decembrie 1989, la Feucht.

A fost membru a zeci de societăţi ştiinţifice de prestigiu din principalele ţări ale lumii şi deşi în enciclopediile în care era amintit se vorbea de un inventator german, el a afirmat mereu că este român.

Nu trebuie să uităm că, la 31 ianuarie 1991, savantul a fost inclus post-mortem în Academia Română, sau că Universitatea Babes-Bolyai i-a acordat titlul de „Doctor Honoris Causa”...