Actualitate
Mirenii şi alegerea ierarhilor în Biserica Ortodoxă – între practica istoriei şi exigențele modernităţii (1)
<p /><strong><img src="documente/stories/2012/09_septembrie/21/08-religios.jpg" border="0" align="right" />Modalitatea de alegere a episcopilor a fost una din preocupările constante ale Sfinţilor Părinţi. </strong>
Chiar dacă unele canoane lasă loc interpretării că mirenii nu ar fi avut nici un rol, sau că ar fi avut doar unul consultativ, aceasta se datorează şi faptului că unii comentatori au fost derutaţi de sinonimia unor cuvinte ca heirotonéo şi proheirízo, ambele însemnând „a alege prin ridicarea mâinii” şi folosite în practica electorală din cetăţile antice greceşti. Ele au intrat în limba română liturgică, dar sunt folosite numai în slujba hirotoniei (folosindu-se şi verbul „a prohirisi”), dar nu şi în procedura alegerii.Alţi comentatori nu au făcut întotdeauna disticţia terminologică între „desemnarea” (nominalizarea sau propunerea), numirea” (alegerea sau chiar hirotonia) şi „instalarea” unui nou episcop, mai ales când toate trei se petreceau în aceeaşi zi.
Pe de altă parte, au existat (şi încă există) tradiţii specifice unor Biserici locale, fără ca acestea să pretindă adoptarea lor de către alte Biserici. În Biserica Egiptului, de pildă, în primele patru secole episcopii erau aleşi cu precădere dintre şi de către clerici, de multe ori pe criterii de rudenie, interese, preferinţe personale sau solidaritate de tagmă, ceea ce l-a făcut pe Fericitul Ieronim să compare această practică cu modul în care armatele romane îşi alegeau prin aclamaţii pe noi împăraţi.
În secolul al III-ea au existat însă şi cazuri, mai ales în Roma şi în nordul Africii, în care episcopul era ales, tot prin aclamaţii, numai de popor. Unanimitatea opţiunii poporului era interepretată ca expresie a voii lui Dumnezeu, aşa cum s’a petrecut cu Sfântul Ambrozie şi cu Papa Fabian.
Istoria evoluţiei canonice în Biserica Universală atestă însă participarea mirenilor la alegerea episcopului.
Este adevărat că cel de al 30-lea canon Apostolic, precum şi canonul 4 al Sinodului I Ecumenic prevăd alegerea episcopului doar de către episcopi (dar fără să interzică în mod expres participarea sau prezenţa poporului), dar canonul 3 al Sinodului VII Ecumenic, referindu-se anume la ele, le explică prin grija Bisericii de a nu permite imixtiunea „dregătorilor lumeşti”; atât, şi nimic mai mult. Este indubitabil că, atât în Răsărit, cât şi în Apus, în primele patru secole, trei erau factorii care colaborau la alegerea episcopului: episcopii, clerul, poporul (acesta din urmă, la început ca mulţime, apoi prin reprezentanţi). De obicei, poporul propunea candidaţii, deoarece îi cunoştea mai bine decât episcopii şi, pe de altă parte, se evita situaţia neplăcută în care noul ales nu era acceptat de mulţime, raţiuni consemnate şi de Origen. Episcopul Romei Celestin scria în anul 429: „Nimeni să nu fie dat episcop celor ce nu l-ar voi, ci să se cerceteze consensul şi dorinţa clerului şi poporului”. Teodoret al Cirului ne relatează astfel alegerea episcopului Petru ca succesor al Sfântului Atanasie cel Mare în scaunul Alexandriei: „... iar Petru, un bărbat foarte distins, a primit arhipăstorirea deoarece căpeteniile acestui fericit scaun l-au propus pe el, fiind toţi de acord – şi clerici, şi cei ce se aflau în demnităţi şi slujbe înalte (magistraţi). Pe lângă aceştia, întregul popor îşi arăta bucuria prin aclamaţii (...) şi au venit în grabă şi arhiereii vecini şi chiar pustnicii, părăsindu-şi nevoinţele ascetice şi cerând toţi ca Petru să moştenească scaunul lui Atanasie”.
La rândul său, Sfântul Ciprian al Cartaginei ne-a lăsat şi el o mărturie asupra completării scaunelor vacante: „Cornelius a fost ales episcop prin voia lui Dumnezeu şi a Hristosului Său, prin mărturia a aproape întregului cler, prin votul poporului care era de faţă, împreună cu preoţii bătrâni şi episcopii vecini”.
Argumentele extrase din vasta operă a Sfinţilor Părinţi ar putea continua, dar e bine ca, în acest sens, să ascultăm şi vocile câtorva din canoniştii care ne stau la îndemână.
Comentând canonul 36 Apostolic, preotul profesor Ioan Floca precizează: „Canonul se referă la rânduiala existentă în Biserica veche, după care alegerea întregului cler (episcop, prezbiter, diacon) se făcea prin participarea credincioşilor laici.”
Acelaşi autor afirmă: „Participarea laicilor la îndeplinirea puterii executive în viaţa Bisericii s’a afirmat dintru început, cu deosebire prin colaborarea lor la actele de alegere a clerului. [...] Acestea au rămas până azi actele la care participă credincioşii laici pe temeiuri tradiţionale şi canonice, adică pe baza unei practici îndelungate care a dobândit putere de lege, cât şi pe baza unor rânduieli canonice pozitive, exprimate prin texte ale sf(intelor) canoane şi prin legi bisericeşti care nu poartă acest nume”.
Pe baza sfintelor canoane, dar şi a tradiţiei devenite lege, împăratul Justinian I a emis o lege şi două novele cu privire la alegerea episcopului; din nici una nu lipseşte elementul mirean. În legătură cu aceasta, iată ce conchide cunoscutul preot profesor Liviu Stan: „Participarea mirenilor la acest act este indispensabilă, această participare fiind consfinţită şi ridicată la putere de lege prin uzul atât de vechi răspândit în întreaga Biserică şi observat până în zilele noastre. [...] Ea rezultă şi din însăşi concepţia corectă ortodoxă despre Biserică şi despre forma ei de conducere. Colaborarea mirenilor este indispensabilă în sensul că o alegere făcută numai de către episcopi este aproape tot atât de puţin potrivită cu spiritul Bisericii creştine ca una făcută numai de laici”.
Marele canonist, însă, precizează: „Episcopilor le revine, în instanţă supremă, dreptul de a se pronunţa asupra alegerii episcopilor, dar în această pronunţare ei sunt obligaţi să ţină seama de glasul poporului, căci în Biserica Ortodoxă autoritatea nu se exercită în mod absolutist”.
Menţionez că profesorul Liviu Stan, în cartea sa de căpătâi, Mirenii în Biserică, îi consacră procedurii de alegere a episcopilor nu mai puţin de 358 de pagini.
Al cincilea Congres al Facultăților de Teologie Ortodoxă din România, la mănăstirea Nicula
Pr. Bogdan Ivanov
În perioada 24-26 septembrie 2012, Mănăstirea Nicula va fi gazda celui de-al V-lea Congres al Facultăților de Teologie Ortodoxă din România, for decizional și de dialog care își propune să ofere șansa ca învățământul teologic universitar românesc să reprezinte răspunsul Evangheliei pe care la problemele și dilemele modernității. Tema generală a întâlnirii va fi: „Formarea, calitatea și competitivitatea în învăţământul teologic universitar contemporan”, iar lucrările Congresului din acest an se vor axa pe două direcţii tematice principale: Ştiinţă, conştiinţă şi spiritualitate, Formare, calitate, competitivitate în învăţământul teologic universitar contemporan. La acest eveniment important pentru învățământul teologic românesc vor participa decanii Facultăților de Teologie Ortodoxă din București, Cluj, Sibiu, Iași, Craiova, Arad, Alba Iulia, Oradea, Constanța, Pitești, Timișoara, Târgoviște, ș.a.
În desfășurarea programului întâlnirii, ziua de marți, 25 septembrie 2012 este rezervată momentului inaugural, care va fi deschis printr-o slujbă de Te-Deum, oficiată de Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei în biserica Mănăstirii Nicula, continuat firesc printr-o sesiune festivă în Amfiteatrul Centrului de Studii Patristice al Mănăstirii Nicula. În cadrul acestei sesiuni inaugurale Episcopul vicar Varlaam Ploieșteanul va prezenta mesajul Patriarhului Daniel, urmat de cuvântul Înaltpreasfințitului Mitropolit Andrei și de intervenția d-lui Acad. Ioan Aurel Pop, Rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și de cea a decanului Facultății de Teologie din Cluj, pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, instituția gazdă și organizatoare a Congresului. Vor urma cuvântări de întâmpinare din partea reprezentanților Ministerului Educației și a Secretariatului de Stat pentru Culte.
Cele trei zile de discuții și prezentări de referate își propun să ofere posibilitatea participanților, prezenți la Nicula șansa de a prezenta o imagine reală asupra stării învățământului teologic universitar românesc și să găsească soluții la probleme precum: vocația teologului, pregătirea lui duhovnicească, impactul pregătirii teologice a tinerilor în societatea contemporană, relaţia dintre teologie şi experienţa duhovnicească, etica și calitatea cercetării teologice românești, precum și asigurarea unui standard de pregătire teologică prin elaborarea de manuale și silabusuri, dar și prin accentul pus pe dezvoltarea personală și profesională a studenților teologi. Ultima zi a întâlnirii va fi rezervată problemelor tehnice pe care le presupune învățământul teologic românesc, prezentării hotărârilor sinodale pe această temă, dar și analizării problemelor legate de Regulamentele facultăţilor și de disciplina în şcolile de teologie. Tot la această întâlnire va fi stabilită și data următoarei întâlniri, dar și detaliile legate de organizarea și desfășurarea Congresului naţional „Părintele Dumitru Stăniloae”, în anul 2013, la 110 ani de la naştere şi 20 de ani de la trecerea la cele veşnice, un reper de neocolit pentru teologia ortodoxă a veacului trecut.
Concluziile și propunerile întâlnirii vor fi formulate într-un document final, care va fi adoptat de toți reprezentanții Facultăților de Teologie prezenți la acest Congres și care se va fi înaintat spre aprobare Sfântului Sinod, la proxima ședință de lucru.
Evenimentul continuă seria întâlnirilor la nivel naţional dintre reprezentanţii celor 15 Facultăți și Departamente de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română, întâlniri în cadrul cărora sunt vizate atât teme de cercetare academică specifice mediului teologic, cât şi aspecte privitoare la desfăşurarea procesului instructiv-educativ în cadrul învăţământului teologic universitar românesc.
Un moment care se impune amintit în desfășurarea acestei întâlniri academice îl reprezintă și inaugurarea Centrului de studii patristice „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, demarat la inițiativa vrednicului de pomenire Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu și a cărui piatră de temelie a fost pusă în toamna anului 2004, de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Constantinopolului. Centrul este construit după cele mai îanlte standarde de calitate și are, pe lângă generosul amfiteatru care a găzduit lucrările Congresului Facultăților de Teologie, o bibliotecă bine organizată, cabinete, săli de curs, dar și spații de cazare, care îi vor oferi amprenta unei veritabile instituții de cercetare teologică românescă. Inaugurarea acestui Centru își propune să înscrie Mănăstirea Nicula pe harta cercetării teologice românești ca un punct de referință, care să ofere tinerilor teologi și cercetători români șansa de a descoperi și oferi lumii provocatoarea și mereu actuala teologie a Părinților Bisericii.
Te-Deum la început de an şcolar, în Catedrala Mitropolitană
Elevii Seminarului Teologic Liceal Ortodox din Cluj-Napoca au început prima zi din noul an școlar prin rugăciune. Ei au participat, luni, 17 septembrie, de la ora 8:00 la Sfânta Liturghie, oficită în capela Seminarului de părintele director Liviu Vidican Manci, duhovnicul Seminarului părintele Sebastian Rusu și alți părinți profesori, iar supă slujbă, de la ora 10:00, tinerii împreună cu profesorii au luat parte la slujba de Te-Deum oficiată în Catedrala mitropolitană din Cluj Napoca.
Slujba a fost săvârșită de un sobor de preoți și diaconi, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, a prof. Valentin Cuibus, Inspectorul Școlar general al Județului Cluj, a inspectorilor de specialitate din cadrul Inspectoratului Şcolar, a profesorilor de la mai multe instituții de învățământ clujean. În cuvântul său festiv, Mitropolitul Andrei care l-a rugat pe bunul Dumnezeu să le ofere elevilor și cadrelor didactice spor duhovnicesc și putere de muncă. Totodată Mitropolitul Clujului a evidențiat în cuvântul de învățătură problemele cu care se confruntă societatea de astăzi și rolul educației religioase în procesul de restabilire a ei.
La finalul cuvântului de învățătură Înaltpreasfințitul le-a oferit elevilor seminariști și dascălilor câteva îndemnuri pentru viața lor duhovnicească.
