Actualitate

Teologia Icoanei Adormirii Maicii Domnului

<p /><strong />Sărbătoarea Adormirii Fecioarei este ținută la data de 15 august începând din veacul al VI-lea atunci când împăratul bizantina Mauriciu (582-602) a celebrat-o la Constantinopol.

Un secol mai târziu papa  Sergiu I (687-701) a rânduit serbarea ei și la Roma. Iconografia temei s-a format în decursul secolelor stabilindu-se o schemă compozițională aparte ce odată redactată a rămas neschimbată. În spațiul Bisericii Ortodoxe, tema Adormirii Fecioarei se pictează pe peretele de vest, deasupra ușii de intrare în pronaos. În unele cazuri speciale tema mai este redată și în naos, pe același perete, așa cum se poate vedea și astăzi la Biserica Domnească de la Curtea de Argeș.

În icoana omonimă, adăpostită în Colecția Muzeului Arhiepiscopal al Vadului, Feleacului și  Clujului din Cluj, observăm existența elementelor definitorii subiectului iconografic. Ceea ce ne surprinde la prima vedere sunt proporțiile personajelor, ca de exemplu cele ale Sfinților Apostoli (cu excepția lui Toma), și nu numai. Cu deosebire în cele două părți ne întâmpină siluetele zvelte și greoaie ale lui Petru și ale lui Pavel ce au trupurile prelungi și capetele prea mici, acestea și în raport cu personajele dominante: Fecioara Maria și Hristos. Pe un catafalc înalt, decorat cu un lințoliu de culoarea roșu aprins, se reliefează Maica Domnului în proporții reduse, având mâinile împreunate pe trup. Îndărătul ei Iisus, mai mic decât celelalte figuri, ține sufletul mamei sale în chip de pruncă, fiind pictat într-o nișă de culoarea albastru deschis. El este secondat de o altă formă absidală supradimensionată și decorată cu patru îngeri. Aceștia, în raport cu celelalte elemente, sunt înfățișați doar monocrom, respectiv albastru luminat cu alb și închis cu negru. Întreaga succesiune de personaje, printre care se remarcă episcopii: Timotei, Dionisie și Ierotei se ordonează în linii arcuite structurând osatura închisă a scene iconice ce exprimă un sentiment de durere și liniște.

În cele două laturi și în partea de sus, se avântă spre înalt două grupuri de clădiri simetrice, elemente ce ne fac să înțelegem că evenimentul s-a petrecut în interior. La baza icoanei se remarcă vizual episodul tradițional cu Sfântul Arhanghel Mihail cu sabia ridicată și cu evreul Atonie ce își întinde brațele spre catafalc, dorind a-l răsturna.

Contrastul de închis și deschis animă spațial icoana. Armonia culorilor se concentrează pe alăturarea dintre nuanțele de albastru, siena arsă și roșu oranj. Luminile reci articulează drapajul greu într-un pronunțat simț îndreptat spre linearism evident. Cu vădite accente clasicizante icoana prezintă și caracteristicile unui stil provincial, dominat de stângăcia proporțiilor, a mișcării și chiar a culorilor. Pictorul impresionează prin aplecarea secvențială spre redarea chipurilor și implicit a expresiilor.

Privind icoana ce tematic devine sursă de inspirație pentru toate viitoarele adormiri să ne întărim sufletește în fața acestui moment cutremurător de tristețe și bucurie, deopotrivă. Așa cum Maica Domnului nu a fost părăsită de Fiul ei, tot așa și noi să avem încredere  rugându-o pe mijlocitoarea noastră, pe Maica Domnului să fie împreună cu noi și în ceasul adormirii noastre.